Trăsăturile dreptului administrativ și delimitarea acestora de alte drepturi

Drept Public . Drept Privat

Orice analiză a dreptului administrativ se bazează de regulă pe calificarea acestuia ca fiind o ramură a dreptului public . Jurisconsultul roman Domitius Ulpianus a fost primul care a făcut distincţia dintre dreptul privat şi dreptul public , definind ,, jus privatum” ca ramură a dreptului care priveşte interesele indivizilor şi ,,jus publicum” ca ramură a dreptului ce priveşte interesele statului .

Deşi această definiţie este criticabilă deoarece in concepţia lui Ulpianus există anumite norme care dau expresie unor interese generale ale societaţii alături de alte norme care exprimă interese ale indivizilor(când in realitate toate normele exprimă interese generale) există un criteriu pe baza caruia putem distinge intre dreptul public si privat , şi anume sfera de reglementare juridică ( normele dreptului public reglementează anumite categorii de relaţii sociale , iar normele dreptului privat reglementează alte categorii sociale ).

De-a lungul timpului ideea jurisconsultului a fost preluată de mai mulţi teoreticeni ea fiind incă actuală dar neamaiavând aceeaşi rigiditate deoarece in momentul de faţă statul nu mai acţionează exculsiv ca persoană juridică de drept public ci ca persoană juridică de drept privat.

Paul Negulescu ,unul dintre cei mai mari teoreticeni din domeniu ,precizează că impărţirea romană este important să fie menţinută deoarece :

A) Normele dreptului privat sunt mai cristalizate şi mai stabile decât normele dreptului public .El işi bazează afirmaţia pe faptul că in decursul timpului noţiunile de drept privat nu au cunoscut mari modificări de la romani până in prezent .

B) Calitatea de subiect de drept public diferă de cea reglemantată de drept privat .Această afirmaţie face referire la faptul că ar putea fi in postura de subiect al dreptului public persoana in cauză trebuie să aibă capacitate de exerciţiu , cu alte cuvinte in ţara noastră ,să aibă vârsta majoratului. Unele drepturi de decurg din noţiunea de drept public necesită şi alte condiţii suplimentare pentru a fi exercitate : dreptul la vot necesită şi cetăţenie , etc . In ceea ce priveşte dreptul privat , oricine poate fi titular de drepturi ş obligaţii .

C) Raporturile de drept public sunt caracterizate prin aceea că intotdeauna unul dintre subiectele sale este statul sau o autoritate publică iar părţile nu se află in poziţie de titulare egale de drepturi şi obligaţii .Prin această afirmaţie se face distincţia şi intre forma de manifestare a actului de drept public care , bucurâdu –se de prezumţia de legalitate are caracter obligatoriu şi executoriu , fiind in general unilateral .Pe de altă parte in dreptul privat părţile se află in poziţie de titulare egale de drepturi şi obligaţii , pe baza principiului egalităţii părţilor in raporturile civile ,iar forma de manifestare este cea a consensualismului ,părţile implicate căutând să ajungă la un consens in ce priveşte drepturile şi obligaţiile ce decurg dintr-un raport juridic ceea ce presupune bilateralitate .

D) Sub aspectul tehnicii juridice, adică a modului de redactare a conţinutului normelor juridice se inregistrează importante distincţii după cum norma aparţine dreptului public sau privat .In cele două sfere , publică respectiv privată normele diferă radical. Pentru dreptul public ele sunt imperative ,rigide , care impun o anumită conduită pe când pentru dreptul privat ele sunt permisive , flexibile si permit ca părţile să negocieze de comun accord finalitatea acestora .

E) In instituţiile de drept privat , afară de instituţia familiei , constatăm un caracter lucrativ, pe câtă vreme găsim in instituţiile de drept public un spirit dezinteresat .

Acestea sunt doar câteva dintre deosebirile importante dintre dreptul public şi cel privat .Totuşi această impărţire este zdruncinată de apariţia unor ramuri mixte de drept datorită caracterului dinamic al acestuia şi din cauza dependenţiei sale de evoluţia relaţiilor sociale .Astfel dincolo de impărţirea clasică a dreptului in public şi privat ,se simte nevoia redefinirii scopului ,a obiectului şi a unor instituţii , fondul apariţiei unor ramuri noi ale ştiinţei dreptului –dreptul industrial ,dreptul afacerilor , etc.