Tratatul de la Amsterdam și Tratatul de la Nisa - reforma sistemului comunitar european

TRATATUL DE LA AMSTERDAM SI TRATATUL DE LA NISA

(REFORMA SISTEMULUI COMUNITAR EUROPEAN)

In 1994 Consiliul european de la Corfu a decis constituirea unui grup de reflectie, format din 18 membri: reprezentantul personal al fiecarui ministru al afacerilor externe , comisarul european responsabil cu dosarul institutional si doi reprezentanti ai Parlamentului european, pentru organizarea Conferintei interguvernamentale(C.I.G.)ce a avut loc in 1996. Grupul si-a inceput activitatea la 2 iunie 1995. El s-a reunit timp de 6 luni , iar la5 decembrie 1995 a prezentat un raport cu privire la pregatirea C.I.G.

Încă de la încheierea negocierilor Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit că se va efectua o revizuire până la sfârşitul deceniului: articolul N prevedea convocarea unei conferinţe în 1996.

Conferinţa interguvernamentală a durat mai mult de un an: a fost deschisă la Torino pe 29 martie 1996 şi s-a încheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la înalt nivel cu privire la un nou Tratat, semnat pe 2 octombrie 1997.

O altă etapă în evoluţia procesului de integrare este marcată prin adoptarea de către conferinţa interguvernamentală de la Amsterdam, ce a avut loc în luna iunie 1997 reunind în cadrul său pe şefii de stat şi de guvern din ţările membre, a unui nou tratat de revizuire a dispoziţiilor tratatelor ce fundamentează Uniunea Europeană.

Tratatul de la Amsterdam, a cărui semnare a avut loc la 2 octombrie 1997, cuprinde dispoziţii ce vizează adâncirea integrării atât prin trecerea în competenţa Comunităţii a unor domenii ce erau cuprinse în aria cooperării interguvernamentale cât şi prin dezvoltarea politicilor şi a obiectivelor Uniunii Europene.

Tratatul de la Amsterdam avea sa fie o etapa decisiva în evolutia Uniunii Europene pentru ca urmarea: implementarea unor schimbari radicale în domeniul exercitarii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale, a protectiei mediului înconjurator, cresterii rolului Parlamentului în procesul decizional prin ridicarea procedurii codeciziei la rang de „regula generala”, a securitatii si apararii comune, cresterea flexibilitatii procesului de integrare a noilor candidati, situarea unor noi reglementari în ceea ce priveste domeniul vizelor, a liberei circulatii a persoanelor, politica sociala si forta de munca, extinderea si simplificarea procedurii legislative a codeciziei la noi domenii, introducerea majoritati calificate în noi domenii si extinderea competentelor Curtii de justitie la noi domenii observându-se dorinta autorilor de a dezvolta ,cel putin simbolic , protectia drepturilor omului si, un in ultimul rand , a aproprierii institutiilor Uniunii fata de cetateni.

De asemenea, principiul egalitatii între barbati si femei în procesul muncii constituie una din dispozitiile cele mai importante ale Tratatului, în acelasi timp fiind considerabil largita si definirea notiunii de egalitate în ceea ce priveste remunerarea muncii . Tratatul de la Amsterdam a dat o mai buna definitie cetateniei europene si a legat-o mai strâns de respectarea drepturilor omului, stabilind o regrupare a drepturilor referitoare la cetatenia europeana într-un capitol unic, cu toate acestea a fost criticat ca desi prevederile sale instituiau cetatenia , un-i ofereau acesteia un continut real.

Tratatul de la Amsterdam nu a reusit sa ofere solutii pentru toate problemele propuse spre rezolvare în timpul negocierilor, în special cele cu privire la reforma institutionala în vederea extinderii Uniunii Europene. Astfel, Tratatul a fost criticat pentru ca nu a oferit solutii de rezolvare, de multa vreme asteptate, pentru o serie de probleme importante legate de ocuparea fortei de munca si scaderea ratei somajului, armonizarea fiscala, reformarea sistemului bugetar comunitar etc.

Cu toate acestea Tratatul de la Amsterdam contine o serie de noutati deloc neglijabile:

- în primul rând este vorba de introducerea capitolului social si a celui cu privire la forta de munca în cadrul Uniunii Europene; tratatul comunitarizeaza politicile care privesc libera circulatie a persoanelor (vize, drept de azil, imigrare, cooperare juridica civila),

- de asemenea confera Parlamentului european atributii noi precum: numirea presedintelui Comisiei europene si participarea la decizia comunitara.

Prin acest tratat , U.E. cunoaste , intr-o anumita masura , unele transformari. Astfel:

-U.E. ii sunt incredintate noi sarcini politice atat i interior cat si in exterior

-rolul cetateanului este accentuat

-caracterul democratic al institutiilor este consolidat.

Din acest moment se va pune accentul pe responsabilitatile politice ale Uniunii. Tratatul de la Amsterdam se prezinta ca o reviziune a Tratatelor institutive , desi acestea au fost modificate prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam cuprinde 3 parti si anume:

-modificari ale Tratatului asupra U.E.

-simplificarea Tratatelor

-dispozitii generale si finale

Celor 3 parti li se adauga :Actul final , 13 Protocoale si 58 de Declaratii comune.

Modificarea de substanta pe care o aduce Tratatul de la Amsterdam vizeaza suspendarea unor drepturi statului care incalca principiile functionarii Uniunii.

În ceea ce priveste modificarile aduse ale Tratatului asupra U.E., trebuie precizat ca pe lânga obiectivele Uniunii Europene prevazute în Tratatul de la Maastricht: promovarea progresului economic si social prin realizarea uniunii economice si monetare bazata pe instituirea monedei unice, afirmarea identitatii pe scena internationala, ceea ce includea si definirea unei politici de aparare comuna, întarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor prin instituirea cetateniei unionale , dezvoltarea cooperarii în domeniul justitiei si afacerilor interne si mentinerea acquis-ului comunitar, tratatul de la Amsterdam prevede ca noi obiective: asigurarea unui nivel de trai ridicat, dezvoltarea durabila si echilibrata, consolidarea apararii comune, mentinerea si dezvoltarea Uniunii ca spatiu de libertate, securitate si justitie.