Tratatul de la Lisabona

Abrevieri şi acronime

U.E. Uniunea Europeană

T.U.E. Tratatul asupra Uniunii Europene

T.C.E. Tratatul instituind Comunitatea Europeană

T.F.U.E. Tratatul privind funcţionarea Uniunii

C.I.G. Conferinţă interguvernamentală

C.I.J Curtea Internaţională de Justiţie

1. Introducere

Tratatul de la Lisabona (cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă) reprezintă o nouă etapă în progresul integrării europene. Tratatul recunoaşte în preambulul său moştenirea religioasă a Europei, importanţa istorică a încetării divizării continentului şi necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura viitoarea a Europei.

În urma Tratatulului de la Lisabona, membrii UE se bucură de un mare număr de benefiii: o piaţă liberă cu o monedă care facilitează și eficientizează comerţul, crearea a milioane de locuri de muncă, o ameliorare a drepturilor lucrătorilor, libera circulaţie a persoanelor și un mediu înconjurător mai curat. Normele existente au fost însă concepute pentru o Uniune mult mai mică, o Uniune care nu se vedea nevoită să se confrunte cu provocări globale cum ar fi schimbările climatice, o recesiune mondială sau criminalitatea transfrontalieră internaţională. UE are potenţialul și angajamentul de a se lupta cu aceste probleme, dar poate face acest lucru doar îmbunătăţindu-și modul în care funcţionează.

2. Drumul până la Lisabona

Tratatul este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, la lucrările căreia au participat Comisia Europeană şi Parlamentul European. Toate cele 27 de state membre l-au ratificat urmând proceduri variate, în funcţie de constituţia naţională, cu excepția Irlandei care a organizat referendumul de ratificare în 12 iunie 2008, cu ocazia căruia populația a votat cu majoritate împotrivă și care reia procedura acestui sufragiu în toamna anului 2009.

Datele de aderare ale celor 27 de state membre sunt următoarele:

• 1957 – Țările fondatoare: Germania, Belgia, Franta, Italia, Luxemburg și Țarile de Jos;

• 1973 – Danemarca, Irlanda și Regatul Unit;

• 1981 – Grecia;

• 1986 – Spania și Portugalia;

• 1995 – Austria, Suedia și Finlanda;

• 2004 – Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Republica Ceha;

• 2007 – Bulgaria și Romania

Tratatul a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

3. Valorile şi obiectivele Uniunii

Ataşamentul pentru drepturile sociale fundamentale este reafirmat şi consolidat de promovarea unei economii sociale de piaţa înalt competitivă, care tinde la valorificarea deplină a forţei de muncă, la progresul social, al justiţiei şi protecţiei sociale. Protecţia şi ameliorarea calităţii vieţii se înscriu în categoria obiectivelor Uniunii. Aceasta urmăreşte progresul tehnic şi ştiinţific, combate excluderea socială şi discriminările. Ea promite egalitatea între bărbaţi şi femei, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului. Uniunea respectă diversitatea culturală şi lingvistică şi veghează la dezvoltarea patrimoniului cultural european.