Tratatul de la Nisa

Tratatul de la Nisa este un Tratat care modifica Tratatul privind Uniunea Europeana, tratatele de instituire a Comunitatilor Europene precum si anumite acte conexe.

A fost semnat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre UE la 11 decembrie 2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franta) si a intrat în vigoare dupa încheierea procesului de ratificare.

Cele mai importante modificari:

- Deciziile se iau prin întrunirea majoritatii calificate (se renunta la unanimitate)

- Se introduce majoritatea dubla, care cere, pe lânga majoritatea calificata, majoritatea statelor membre (pe principiul ca fiecare stat ar avea un vot). Aceasta formula trebuia sa intre în vigoare la 1 ianuarie 2005, însa data a fost modificata prin Tratatul de aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004.

Compozitia si functionarea organelor europene a fost modificata foarte putin din anii 1950, desi numarul de state membre a crescut de la 6 la început pâna la 15 si Uniunea Europeana are astazi mai multe atributii decât la începuturile integrarii europene.

O extindere a Uniunii Europene cu pâna la 12 state fara adaptarea institutiilor acesteia ar fi trimis Uniunea în colaps.

Într-o uniune de 27, cu regulile de pâna atunci, Comisia Europeana ar fi avut 33 de membri, numarul membrilor Parlamentului European ar fi depasit cifra de 800, iar procesul de luare a deciziilor ar fi fost astfel puternic încetinit.

Dupa încheierea procesului de ratificare pentru noua constitutie europeana, aceasta din urma va înlocui Tratatul de la Nissa. Procesul de ratificare a fost însa blocat datorita rezultatelor negative ale referendumurilor din Franta si Olanda.

Obiectivul Tratatului de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, este sa contina prevederi pentru a asigura o buna activitate institutionala în momentul când Uniunea va avea aproape 30 de membri, înscriindu-se deci în viziunea unei reforme institutionale ale carei 3 axe principale sunt: componenta si modul de functionare al institutiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri si consolidarea cooperarii între institutii. Tratatul de la Nisa a fost semnat de catre Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene la 26 februarie 2001 si a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, dupa ce a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot în parlamentul national, fie prin referendum.

REFORMA PROCEDURILOR DE DECIZIE

Parlamentul European

Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de co-legislator al Parlamentului European, procedura de co-decizie urmând sa fie aplicata si în domeniile: lupta împotriva discriminarilor, coeziune economica si sociala, vize, azil, imigratie.

Domeniile în care Parlamentul poate sesiza Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene au fost, de asemenea, extinse.

Tratatul de la Nisa asigura o baza juridica partidelor politice din statele membre prin definirea unui statut care sa permita mai ales stabilirea unor reguli asupra modalitatilor de finantare a acestora.

A fost stabilit un numar maxim de 732 de mandate în Parlamentul European (în loc de 626, cum prevedea Tratatul de la Amsterdam). La data intrarii în vigoare a Tratatului de la Nisa, unele state membre vor avea mai putini reprezentanti în Parlament, de exemplu, Franta, care are momentan 87 de mandate, va avea numai 72. Numarul de mandate prevazut pentru statele candidate va ramâne subiect al negocierilor de aderare (Nota: Conform acestei împartiri provizorii, România dispune de 33 de mandate în Parlamentul European).

Consiliul Uniunii Europene

În cadrul Consiliului Uniunii Europene sunt utilizate doua proceduri de vot: unanimitatea si majoritatea calificata. În perspectiva viitoarei extinderi, mentinerea unanimitatii, procedura care asigura fiecarui stat drept de veto, ar putea face sa apara obstacole în luarea deciziilor. Majoritatea calificata are la baza un sistem de ponderare a voturilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene, format din ministrii statelor membre, fiecarui stat fiindu-i atribuit un anumit numar de voturi, functie de populatia sa.