Tratatul Instituind o Constituție pentru Europa

1. Consideraţii introductive

Există o lungă istorie a proiectelor de organizare paşnică a continentului nostru. Ele au apărut încă de la sfârşitul Evului Mediu, dar, în general, au fost primite cu indiferenţă de oamenii politici. După al doilea război mondial, sub presiunea marilor dificultăţi economice şi a situaţiei internaţionale încordate, marcate de pericolul expansiunii sovietice, cooperarea europeană a început să se dezvolte.

Tratatul instituind Constituţia Europeană a fost conceput ca un act constitutiv al unei organizaţii internaţionale- UE- fiind considerat actul fundamental de legitimare a existenţei şi funcţionării unei asociaţii de state care depăşesc forma clasică de organizare a statelor reunite, dar şi al organizaţiilor internaţionale interguvernamentale. În măsura intrării în vigoare a Tratatului Constituţional, Uniunea Europeană ar fi existat şi ar fi funcţionat în baza acestui document fundamental.

Tratatul Constituţional reprezintă un document politic ce reflectă dimensiunile economice şi politico- administrative ale unor societăţi democratice ajunse pe o treaptă superioară a culturii şi civilizaţiei.

Dispoziţiile Tratatului Constituţional atestă perspectiva unei evoluţii progresive de la interguvernamental la integrat, cu instaurarea unei dimensiuni politice apte să transforme Uniunea Europeană într-un actor de primă forţă pe arena internaţională.

Succesul Conferinţei Interguvernamentale pentru adoptarea Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa, concretizat la 17 şi 18 iunie 2004, a fundamentat ideea că adoptarea unei Constituţii Europene va reprezenta cu siguranţă un pas important pentru ca Uniunea Europeană - în formatul său extins – să devină un actor global.

Integrarea europeană şi crearea Uniunii Europene, care astăzi este prima putere economică mondială, se bazează pe patru tratate fondatoare şi câteva tratate modificatoare ale acestora. Astfel, tratatele fondatoare sunt:

- Tratatul de instituire a Comunităţilor Economice a Cărbunelui şi Oţelului, adoptat la Paris de Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda la 18 aprilie 1951. a intrat în vogoare la 23 iulie 1952. Tratatul este temporar, fiind încheiat pe 50 de ani, din cauza caracterului său experimental. La 23 iulie 2002, Tratatul de la Paris a ieşit din vigoare, iar sectorul cărbunelui şi oţelului a intrat sub regimul Tratatului CE.

- Tratatul de instituire a Comunităţilor Economice Europene şi

- Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene a Energiei Atomice, au fost semnate la Roma la 25 martie 1957 de membrii CECO (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda) şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

- Tratatul privind Uniunea Europeană a fost adoptat la Maastricht, la 7 februarie 1992, şi a intrat în vogoare la 1 noiembrie 1993.

Pe baza acestor tratate fondatoare au apărut unele tratate modificatoare. Prin urmare, tratatele modificatoare ale tratatelor institutive, sunt :

- Tratatul de fuziune, adoptat la Bruxelles-8 aprilie 1965-, a intrat în vigoare la 1 iulie 1967. prin el s-a instituit o Comisie unică şi un Consiliu unic pentru comunităţile europene. Tratatul de fuziune a unificat instituţiile celor trei comunităţi europene.

- Actul Unic European este semnat la Luxemburg şi Haga, în februarie 1986 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

- Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 2 octombrie 1997 şi a intrat în vigoare la 1 mai 1999

- Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001, a intrat în vigoare la 1 februarie 2003.

Toate aceste tratate au dus la concretizarea Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa.

2. Originea Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa.

Încercările de adoptare a unei Constituţii Europene au pornit de la o propunere a ministrului de externe german J. Fischer, făcută cu ocazia unui discurs din anul 2000, în care a prezentat o teorie proprie referitoare la construcţia Europei pe baze federale, fundamentată pe un tratat constituţional. Propunerea ministrului german a fost primită diferit de statele membre ale U.E.: statele fondatoare ale Comunităţilor Europene s-au pronunţat favorabil