Trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor și a mijloacelor de transport de către persoanle fizice a Republicii Moldova

Introducere

‘‘Dreptul este un legamânt trainic de pace între oameni. Ceea ce este juridic este si pacific, chiar daca moralmente e evident injust.’’

(Francesco Orestano )

Cuvântul Drept derivă din latinescul „directus”, ceea ce înseamnă linie dreaptă, riglă, drept. Corespondentul perfect identic al termenului este „jus” - drept, dreptate, licit.

In societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societății.Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane.Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate.Din punctul de vedere al științei Dreptului, prin această noțiune se înțelege atât dreptul pozitiv (ca parte a dreptului obiectiv), cât și dreptul subiectiv.

Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect de învățământ superior - care studiază aceste reguli sub toate aspectele.

In problema definirii dreptului vamal nu se atestă mari divergenţe conceptuale, totuşi deocamdată în literatura de specialitate din diferite ţări, inclusiv din România şi Rusia, nu este este expusă o definiţie care ar avea un caracrer general şi ar fi acceptată de către toţi specialiştii, cel puţin la nivel de ţară. Cât priveşte Republica Moldova, constatăm, că nu este nici un manual care ar fi consacrat dreptului vamal şi în care ar fi abordată şi problema definirii.

Aceste deficienţe însă nu sunt un temei pentru a considera că în domeniul dreptului vamal nu s-au făcut elaborări teoretico-ştiinţifice care ne-ar permite să facem anumite concluzii. Dimpotrivă, acestea sunt prezente şi la unele dintre ele ne vom opri mai jos.

Recurgînd la o privire de ansamblu asupta definiţiilor date dreptului vamal, constatăm că problema expunerii unui concept sau noţiuni care ar include totalitatea de caractere specifice şi ar exprima cu exactitate trăsăturile esentiale prin care se delimitează concludent de altele, este soluţionată în mod diferit. Dar, din totalitatea formulăriloe existente pot fi evidenţiate 2 direcţii: unii încearcă să dee o definiţie cât mai amplă, incluzînd în ea un spectru cât mai vast de aspecte, pe când alţii încearcă să formuleze o definiţie cît mai concisă, dar care ar avea o încărcătură semantică cât mai exactă.

Astfel, unul dintre adepţii tratării extinse a noţiunii de drept vamal este cercetătorul ruc L. Nozdraciov, care defineşte dreptul vamal ca pe o ramură complexă de drept ce reprezintă un ansamblu de norme juridice, cu apartenenţă ramurală diversă, care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale legate de trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, perceperea plăţilor vamale, vămuirea, controlul vamal, precum şi alte modalităţi de realizare a politicii vamale, care este o parte componentă a politicii externe şi interne a statului. (Ноздрачев Л.Ф. Таможенное право. Москва, 1998)

Unul din marii specialişti în domeniul dreptului vamal, profesorul rus Gabricidze B., propune o variantă mai laconică a definiţiei şi consideră că dreptul vamal este o ramură complexă de drept ce reprezintă un ansamblu de norme juridice, care reglementează relaţiile sociale din domeniul activităţii vamale. Iar în continuarea ideei sale, el explică că sub noţiunea de „domeniu al activităţii vamale” trebuie de înţeles: politica vamală, trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, regimurile vamale, reglamentarea tarifară şi netarifară, plăţile vamale, perfectarea vamală, controlul vamal, statistica vamală, combaterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, răspunderea pentru comiterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, procedura în cazul săvîrşirii infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, etc,. ( Габричидзе Б.Н. Российское таможенное право. Москва, 1999)

Variante ale definiţiei dreptului vamal comunitar (european) sunt prezentate de autorul moldovean Radu Gh., dintre care cea mai concisă se pare a fi cea care îl defineşte ca „un ansamblu de norme juridice ce fixează drepturile şi obligaţiile subiecţilor raporturilor juridice vamale precum şi stabileşte mecanismul de percepere a plăţilor vamale”. (Radu Gh. Drept vamal comunitar: Curs de lecţii.Chişinău, 2001, p.6).

Conchidem că Dreptul vamal poate fi definit ca o ramură complexă (înglobează aspecte ale altor ramuri) de drept formată din instituţii şi norme juridice care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale ce se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului.