Tribunalul de Primă Instanță

În anul 1986, prin Actul Unic European, art. 11, care a introdus art. 168 A [225] în Tratatul CE, s-a permis Consiliului să constituie pe lânga Curtea de Justiţie o Curte (Tribunalul) de primă instanţă, art. 168 A C.E.E. şi 32 quinto C.E.C.O. realizând în totalitate condiţiile diversificării jurisdiciţiei comunitare.

Actul Unic European, modificând tratatele comunitare, a prevăzut posiblitatea creării unui Tribunal de Primă Instanţă având sarcina să soluţioneze anumite categorii de acţiuni sub rezerva unui drept de recurs la Curtea de Justiţie, limitat la probleme de drept şi în conformitate cu condiţiile stabilite de statut.

Această modalitate de înfiinţare a unui auxiliar al Curţii păstreaza integral unicitatea instituţiei juridice comunitare, dar şi unitatea acesteia din două considerente:

- pe plan instituţional Tribunalul este parte integrantă a Curţii de Justiţie, iar

- pe plan funcţional Tribunalul nu este judecător de ultim grad al chestiunilor de drept.

Prin urmare, Tribunalul nu este o instituţie comunitară în sens formal, ci o jurisdicţie independentă şi autonomă în cadrul unei instituţii deja existente .

Astfel, Tribunalul de Primă instanţă a fost creat prin Decizia Consiliului Nr. 88/591 din 24 octombrie 1988, iar Tratatul de la Maastrischt a înlocuit printr-o nouă redactare a art. 168 A CEE, ca şi articolele 32 quinto CECO şi 140 A CEEA, pentru a-i consacra înfiinţarea.

Tratatul de la Maastricht defineşte principiile generale de organizare şi competenţă ale Tribunalului de Primă Instanta, iar pentru a lărgi accesul la această jurisdicţie – înlătură limitele referitoare la cauzele supuse de statele membre sau de instituţiile comunitare.

Crearea sa era o necesitate, deoarece volumul de activitate al Curţii devenise incompatibil cu exigenţele unei bune administrări a justiţiei.

Am văzut că înfiinţarea Tribunalului de Primă Instanţă a fost dictată de volumul mare de activitate al Curţii, însă aglomerarea, de acum caracteristică nu numai Curţii, ci şi Tribunalului, a determinat pe autorii Tratatului de la Nisa să prevadă crearea de camere jurisdicţionale pentru analiza în primă instanţă a litigiilor speciale ( potrivit art. 255 CE).

Pentru a face faţă numarului mare de cauze supuse soluţionării CJCE, statele membre au decis crearea unui nou organ jurisdicţional, care să preia „dosarele de mai mică importanţă”.

De asemenea, pentru acţiunile care solicită o examinare mai aprofundată a unor fapte complexe, instituirea Tribunalului de Primă Instanţă conduce la ameliorarea protecţiei jurisdicţionale a justiţiabililor.

Tratatul de la Maastricht, prin art. G 50, a modificat art. 168 A din Tratatul CE, înscriind unele dintre prevederile cuprinse în decizia Consiliului nr.88/591 (din 24 octombrie 1988).

Prin Tratatul de la Nisa, Tribunalul De Primă Instanţă dobândeşte o poziţie mai importantă în sistemul jurisdicţional comunitar, fiind pe viitor asociat Curţii în esenţiala misiune de “asigurare a respectării dreptului în interpretatera şi aplicarea Tratatului (noul art. 220 CE), încetând astfel să mai fie auxiliar al Curţii.”

Noile articole 224 si 225 (adăugate de Tratatul de la Nisa şi in Tratatul CE) îi sunt aplicabile Tribunalului de Primă Instanţă, în afara excepţiei prevăzute de către statutul Curţii.

Tribunalul- se cuvine de subliniat- are competenţă de atribuţie, examinând ca prim grad de jurisdicţie aproape toate acţiunile promovate de în faţa Curţii.

Organizarea Tribunalului de Primă Instanţă.

Tribunalul este format din cel puţin câte un judecător din partea fiecărui stat membru, ceea ce însemnă că numărul judecătorilor acestei instanţe poate fi mai mare decât acel al judecătorilor Curţii de Justiţie.

Aceasta se explică prin faptul că Tribunalul trebuie să facă faţă “creşterii sarcinilor sale” .

Tribunalul poate fi asista de avocaţi generali. Până la o eventual decizie a Consiliului de a se numi avocaţi generali la Tribunalul de Primă Instanţă, judecătorii acestia pot fi chemaţi să exercite funcţiile avocatului general. În această situaţie, judecătorul repsectiv nu poate lua parte la luarea hotărârii în cauza respectivă.

Membrii tribunalului de Primă Instanţă au un statut analog celui al membrilor CJCE. Pe durata funcţiilor lor au aceleaşi obligaţii şi beneficiază de aceleaşi garanţii, privilegii şi imunităţi de care se bucură membrii Curţii.

Membrii Tribunalului (art. 224) – ca şi membrii Curţii (art. 223 în noua redacatre) sunt aleşi dintre persoanele care oferă toate garanţiile de independenţă.