Tribunalul internațional pentru fosta Iugoslavie

1. Introducere

A fost creat prin rezoluţia 808 (1993) a Consiliului de Securitate al O.N.U. Tribunalul este o instanţă jurisdicţională ad-hoc, mandatul său fiind limitat la judecarea actelor comise în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1991 şi până în momentul restabilirii păcii.

Tribunalul este competent să se pronunţe în legătură cu fapte care constituie grave încălcări ale dreptului umanitar internaţional, reglementate de Convenţiile de la Geneva, sau pe cale cutumiară (crime de genocid, crime împotriva umanităţii, epurări (etnice, deportări, transfer ilegal de populaţie, extrădări, ucideri etc.).

Persoanele care răspund în faţa Tribunalului sunt autorii, complicii şi instigatorii la comiterea faptelor menţionate mai sus, precum şi superiorii pentru faptele subordonaţilor.

Tribunalul are un organ propriu de instrucţie şi urmărire condus de un procuror, numit de consiliul de Securitate al O.N.U. pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Tribunalul este constituit din 11 judecători, aleşi de Adunarea Generală a O.N.-U., la propunerea Consiliului de Securitate, având un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit.

Procurorul poate fi sesizat de organele O.N.U., de state şi organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale. Sunt admisibile şi plângerile individuale deferite de victime.

Tribunalul are două grade de jurisdicţie:

a. două camere pentru judecată în primă instanţă;

b. o cameră de apel compuse din 5 judecători.

O persoană judecată de Tribunal nu mai poate fi judecată de o instanţă penală naţională pentru aceeaşi faptă, conform principiului non bis in idem.

Tribunalul nu poate să aplice pedeapsa cu moartea.

2. Tribunalul internaţional penal pentru fosta lugoslavie

Actele de cruzime şi bestialitate săvârşite de toate părţile combatante în conflictul care a opus sârbii, croaţii şi musulmanii pe teritoriul fostei lugoslavii după 1991 a determinat Consiliul de Securitate al O.N.U. să creeze un „Tribunal internaţional pentru a judeca persoanele prezumate vinovate, responsabile de violările grave ale dreptului internaţional umanitar comise pe teritoriul fostei lugoslavii după 199T'.

La 25 mai 1993 Consiliul de Securitate a adoptat prin Rezoluţia sa nr. 827 Statutul acestui Tribunal, în care erau stabilite fundamentul juridic al creării Tribunalului, competenţa acestuia, organizarea instituţională, procedura, pedepsele şi viitorul Tribunalului.

2.1. Fundamentul juridic al creării Tribunalului

Tribunalul a fost creat printr-o decizie instituţională a unui organ principal al O.N.U., el este mai degrabă un organ subsidiar al Consiliului de Securitate creat în virtutea art. 29 din Cartă decât o instanţă de judecată, creată în baza unei Convenţii internaţionale.

2.2. Competenţa Tribunalului

Conform articolelor de la 2 la 5 componente „ratione materiae" cuprinde crimele de război şi crimelor contra umanităţii, inclusiv genocidul. Comparativ cu competenţa Tribunalelor militare internaţionale de la Nurnberg şi Tokio, care s-a limitat numai la violări grave ale dreptului de la Geneva, competenţa Tribunalului de la Haga se extinde şi asupra „dreptului de la Haga, mergând chiar mai departe . În acelaşi timp, competenţa Tribunalului nu se extinde şi asupra crimelor contra păcii, ca în cazul Tribunalului de la Nurnberg.

„Ratione loci” şi „ratione temporia” componenta Tribunalului ad-hoc este limitată la fapte survenite pe teritoriul fostei lugoslavii „între 1 ianuarie 1991 şi o dată pe care o va determina Consiliul (de Securitate) după restaurarea păcii".

În caz de concurenţă jurisdicţională Tribunalul are prioritate asupra jurisdicţiilor naţionale în măsura în care acestea au pe rol faptele în cauză; la cererea Tribunalului acestea trebuie să se desesizeze.