Tutela administrativă

Tutela administrativa este o institutie a dreptului public in baza careia autoritatea centrala a administratiei publice (Guvernul sau Ministerul de Justitie ) si reprezentantii locali ai acesteia, au dreptul de a controla activitatea autoritatatilor administratiei publice locale, autonome descentralizate.

Raporturile de tutela administrativa sunt o categorie speciala de raporturi de drept administrativ, stabilite intre Guvern, ca autoritate tutelara, si consiliile judetene, consiliile locale si primari ca autoritati tutelate. Guvernul isi exercita atributiile sale prin intermediul Prefectului, ca reprezentant al sau in teritoriu.

Aceste raporturi de drept administrativ sunt reglementate incomplet si implicit in : Constitutie, art. 123(5); in Legea Administratiei Publice Locale nr. 215/2001 art. 135(1); in Legea privind Institutia Prefectului nr. 340/2004 art.26; in Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 art. 3(1), art. 11.

Tutela administrativa se exercita pe doua dimensiuni:

- tutela asupra existentei organelor tutelate;

- tutela asupra activitatii acestora;

Tutela asupra exigentei organelor tutelare.

Acest tip de tutela cunoaste mai multe forme:

1. O forma dura – in care organul de tutela are dreptul sa dispuna demiterea sau dizolvarea organului tutelat;

2. O forma liberala – in care organul de tutela nu dispune decat de o actiune disciplinara, adica de dreptul de a sesiza o jurisdictie in vederea demiterii sau a dizolvarii organului tutelat, decizia apartinand judecatorului independent, impartial si inamovibil;

3. O a treia forma, care consta in instituirea suspendarii organului impotriva caruia se exercita actiunea disciplinara. Ea cunoaste doua variante si anume:

- prima, consta in dreptul organului de tutela de a dispune de suspendarea organului tutelat impotriva caruia se exercita actiunea disciplinara, ceea ce inseamna ca actul atacat se suspenda de drept pana la solutionarea definitive a cauzei;

- a doua varianta, consta doar in dreptul organului de tutela de a cere instantei judecatoresti suspendarea organului tutelat pana la obtinerea unei solutii definitive in cauza respectiva (pana cand instanta decide daca este necesara demiterea sau dizolvarea organului tutelat).

Tutela asupra activitatii organului tutelat

Acest tip de tutela priveste, in principiu, actele de regim de putere publica ale autoritatilor autonome, si anume:

- actele administrative;

- contractele administrative.

Se exclude actele in regim de drept privat, fara utilizarea prerogativelor de putere publica, pentru care acest control special de tutela administrativa nu s-ar justifica.

Tutela asupra activitatii organului tutelat imbraca mai multe forme:

1. Forma cea mai dura este aceea in care organul de tutela dispune de dreptul de aprobare (actul organului autonom nu intra in vigoare decat dupa ce este comunicat organului de tutela si aprobat de catre acesta) si dreptul de substituire (in cazul in care organul de tutela nu aproba actul, precum si in ipoteza pasivitatii organului autonom, care nu adopta un act, organul de tutela emite el insusi actul). Practic, aceasta forma extrem de dura duce la sufocarea tutelei administrative, organul de tutela putand oricand sa prevaleze vointa sa.

2. A doua forma atenuata consta numai in dreptul organelor de tutela de a aproba actele organelor tutelate neinsotit,insa, si de dreptul de substituire.

3. A treia forma, mai liberala, este cea in care organul de tutela dispune doar de dreptul de a anula un act al organului tutelat. Prin urmare, actul organului tutelat intra in vigoare fara a avea nevoie de vreo aprobare din partea organului de tutela, dar poate fi lipsit ulterior de efecte juridice, in principiu numai pentru motive de ilegalitate.

4. A patra forma este cea mai liberala, in care organul de tutela nu dispune decat de dreptul de a sesiza judecatorul impotriva unui act pe care il apreciaza drept ilegal, cerandu-i acestuia sa il anuleze. Aceasta ultima forma poate cunoaste variante mai dure:

- o varianta mai dura ce consta in instituirea suspendarii de drept actului atacat, adica in dreptul organului de tutela de a suspenda actul atacat pana la solutionarea definitive a cauzei;

- o varianta mai atenuata ce consta in dreptul organului de tutela de a cere judecatorului independent suspendarea actului atacat pana la obtinerea unei solutii definitive