Uniunea Europeana - Politica in Domeniul Transporturilor Rutiere

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Uniunea Europeana - Politica in Domeniul Transporturilor Rutiere.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domenii: Drept, Transporturi

Cuprins

I. Introducere 2
II. Politica de transport în Uniunea Europeană 2
Principalele măsuri cuprinse în Cartea Albă 2
II.1. Transportul rutier 3
Transportul rutier de bunuri 3
a. Permisele de conducere 4
b. Taxarea autovehiculelor de transport grele : Directiva EUROVIGNETA 4
Transportul rutier de pasageri 4
Acordul INTERBUS 4
II.2. Siguranţa în transport 5
II.3. Transportul si mediul 6
Avantajele biocombustibililor în transport 6
II.4. Aspecte problematice 6
Ambuteiaje 6
III. Politica de transport în România 7
III.1 Cadrul regional 7
III.2 Istoricul politicii de transport în Romania 7
III.3 Negocierile de aderare 8
III.4 Cadrul instituţional 9
IV. Concluzii 10
V.Bibliografie 11

Extras din document

I. Introducere

Transportul este o activitate care a apărut odată cu existenţa omului. Limitele fizice ale organismului uman în privinţa distanţelor ce puteau fi parcurse pe jos şi a cantităţii de bunuri ce puteau fi transportate, au determinat, în timp, descoperirea unei game variate de căi şi mijloace de transport. Transportul facilitează accesul la resursele naturale şi stimulează schimburile comerciale.

Tratatul instituind Comunitatea Europeană, semnată la Roma în 1958, a pus bazele unei politici comune în domeniul transporturilor, pentru cele trei moduri de transport terestru: rutier, feroviar şi pe căi navigabile interioare. În baza acestui Tratat, Comunitatea Europeană a adoptat o serie de măsuri menite să asigure o dezvoltare coerentă şi echilibrată în domeniu:

 crearea unei pieţe comune a transporturilor prin liberalizarea accesului la piaţă şi recunoaşterea mutuală a diplomelor şi certificatelor;

 eliminarea neconcordanţelor legislative de natură ce produce distorsiuni ale concurenţei, prin armonizarea standardelor şi reglementărilor în materie;

 îmbunătăţirea siguranţei circulaţiei;

 rezolvarea problemelor legate de impactul transporturilor asupra mediului.

Industria de transport reprezintă peste 7% din produsul intern brut (PIB) al Uniunii Europene (UE), peste 7% din forta de muncă, 40% din investiţiile Statelor Membre şi 30% din consumul de energie din UE. Acest sector a înregistrat o creştere constantă în ultimele două decenii, de 2,3% pe an la transportul de bunuri si 3,1% la cel de pasageri. În acelaşi timp, a crescut presiunea exercitată de sectorul transport asupra mediului şi societaţii. Corelaţia dintre creşterea traficului rutier si a riscurilor de sănătate nu este imposibil de schimbat. Problema nu poate fi însă rezolvată printr-o singură măsură sau politică, ci este necesară o abordare integrată pentru a reduce efectele negative atât ale emisiilor, cât şi ale zgomotului. Pe baza principiului „poluatorul plăteste”, toţi utilizatorii de transport (firmele de transport, conducătorii auto, călătorii) trebuie sa fie responsabili financiar de costurile călătoriilor, inclusiv pentru daunele rezultate din acţiunile lor asupra mediului natural si cel construit, societaţii si economiei. Taxarea pentru utilizarea infrastructurii, taxele de mediu sau pentru congestiile de trafic ar determina reducerea traficului si respectiv impactul transporturilor asupra sănătaţii si mediului; ar fi disponibile astfel si fondurile de investiţii în acest sens.

II. Politica de transport în Uniunea Europeană

Principalele măsuri cuprinse în Cartea Albă

Cartea Albă cuprinde aproximativ 60 de măsuri precise ce trebuie întreprinse la nivel comunitar în cadrul politicii transporturilor. Acesta conţine un program de acţiuni compus din măsuri eşalonate până în 2010 cu anumite clauze, printre care mecanismul de urmărire şi bilanţul la jumătatea perioadei din 2005 pentru a verifica dacă obiectivele exprimate în valori precise au fost atinse şi dacă mai sunt necesare anumite modificări.

Măsurile detaliate, care vor trebui aprobate de către Comisie, vor conţine următoarele orientări:

 revitalizarea căilor ferate;

 îmbunătăţirea calităţii din transportul rutier;

 promovarea transporturilor maritime şi fluviale;

 reconcilierea dezvoltării transporturilor aeriene cu mediul înconjurător;

 transformarea intermodalităţii în realitate;

 realizarea reţelei transeuropene a transporturilor*;

 îmbunătăţirea securităţii feroviare;

 alegerea unei politici de taxare eficace a transporturilor;

 recunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor utilizatorilor;

 dezvoltarea unor transporturi urbane de calitate;

 cercetarea şi tehnologia în folosul unor transporturi nepoluante şi performante;

 controlarea mondializării;

 dezvoltarea obiectivelor de mediu pe termen mediu şi lung pentru un sistem de transport durabil.

II.1. Transportul rutier

Obiectivul politicii comunitare privind transportul rutier de bunuri şi de pasageri este crearea condiţiilor optime pentru furnizarea eficientă a serviciilor de transport; promovarea unui sistem comun eficient de transport rutier; contribuirea la armonizarea condiţiilor de concurenţa dintre operatorii de transport; încurajarea respectării regulilor privind condiţiile de muncă în acest sector.

Transportul rutier deţine de departe cea mai importantă pondere dintre toate modurile de transport, atât în ceea ce priveşte transportul de marfă, cât şi cel de pasageri, evoluţia sa în ultimele decenii fiind impresionantă. Distanţele acoperite prin intermediul transportului rutier s-au triplat în ultimii 30 de ani, iar dacă în 1970 existau 232 de maşini proprietate privată la o mie de pesoane, în 2000 existau 469 de maşini proprietate privată la o mie de persoane, raportat la acelaşi spaţiu.

Transportul rutier de bunuri

Începând de la data de 1 ianuarie 1993, orice transportator dintr-un Stat Membru poate transporta fără restricţii bunuri către un alt Stat Membru. Pâna la acea dată, astfel de operaţiuni necesitau autorizaţii speciale în aplicarea acordurilor bilaterale, sau cote comunitare; în prezent, dreptul de a desfăşura aceste activitaţi se bazează pe condiţii de calitate pe care operatorii de transport trebuie sa le respecte şi care le conferă dreptul de a primi o licenţa de transport în cadrul Comunităţii.

Astfel de activitati transnaţionale nu trebuie însă să ducă la perturbări grave ale pieţei de transport, şi, din acest motiv, Consiliul a stabilit un sistem de monitorizare, ce oferă un mecanism de protecţie a pieţei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Uniunea Europeana - Politica in Domeniul Transporturilor Rutiere.doc

Alte informatii

Fac de Drept Simion Barnutiu sibiu