Urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante și procedura recuperării pagubei în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive pe nedrept

CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND PROCEDURILE SPECIALE

1.1 NOTIUNEA DE PROCEDURA SPECIALA

In vederea realizarii scopului sau, procesul penal este disciplinat de un

ansamblu de norme juridice cuprinse in partea generala si partea speciala a Codului de Procedura Penala. Urmarind sa realizeze o reglementare unitara a desfasurarii procesului penal, actuala legislatie contine dispozitii aplicabile in mod obisnuit in rezolvarea oricarei cause penale, aceste dispozitii alcatuind procedura de drept comun in material de care ne ocupam.

In anumite situatii, pentru atingerea scopului legii penale si celei procesual penale, se impune adoptarea unui regim procesual cu character special aplicabil numai la rezolvarea unor anumite cauze penale.

Normele juridice care alcatuiesc procedurile speciale au o arie limitata de aplicare si ele constituie derogari de la procedura obisnuita dupa care se desfasoara procesul penal.

In legislatia procesual penala romana in vigoare, procedurile speciale, putine la numar, pot fi intalnite atat in realizarea tragerii la raspunedere penala, cat si cu ocazia rezolvarii pe calea jurisdictionala a unor aspecte adiacente sarcinilor fundamentale ale procesului penal.

Avand in vedere obiectul cauzelor penale ce cad sub incidenta procedurilor speciale, in literatura de specialitate se vorbeste de proceduri speciale propriuzise si alte proceduri speciale (auxiliare).

Sunt considerate proceduri speciale propriuzise cele in care sunt rezolvate aspecte privind tragerea la raspundere penala a celor ce savarsesc infractiuni. In cadrul acestor proceduri propriuzise, obiectul cauzei penale in constituie lamurirea problemelor legate de existenta raportului juridic procesual principal.

Procedurile speciale propriuzise, sunb aspectul normelor pe care le contin

pot fi de doua feluri:

• proceduri speciale in care se aplica, in principal, norme derogatorii de la procedura obisnuita;

• proceduri speciale unde se aplica, in principal, normele procedurii obisnuite completate cu normele derogatorii din procedura speciala.

Este o procedura speciala propriuzisa, alcatuita, in principal, din normele procedurii obisnuite completate cu dipozitii cu caracter complementar si derogatoriu, procedura in cauzele cu infractori minori.

In toate cauzele mentionate mai sus, derogarile de la procedura obisnuita alcatuiesc un ansamblu de reguli care justifica autonomia procedurii speciale.

Unii autori arata, pe buna dreptate, ca procedurile speciale cuprind norme particulare care confera acestora un caracter completator si derogator.

1.2 GENERALITATI

In unele legislatii si in nomenclatura stiintei dreptului procesual penal di anumite tari exista chiar o terminologie diferentiata pentru desemnarea celor 2 acceptiuni. Sistemul nostrum nu diferentiaza in denumire aceste doua situatii, dand notiunii de procedura speciala un inteles larg, in care se cuprind ambele sensuri.

Principiul unitatii reglemantarii procedurale presupune desfasurarea procesului penal totdeauna potrivit acelorasi dispozitii legale. Aceasta explica si existenta unei reglementari nediferentiate, aplicabil in marea majoritate a cazurilor penale, cunoscuta sub denumirea de procedura obisnuita sau de drept comun. Folosirea procedurii obisnuite poate fi insa insuficient de eficace sau sa nu realizeze in cele mai potrivite conditii, in anumite cazuri, sarcinile fundamentale ale procesului penal.