Urmele Principale Formate prin Împușcare

URMELE PRINCIPALE ALE ÎMPUŞCĂTURII

I. INTRODUCERE

Acest domeniu aparent atât de spectaculos al cercetării criminalistice a apărut şi s-a dezvoltat plecând de la bazele şi datele ştiinţifice oferite de balistica propriu-zisă ca ştiinţă care studiază fenomenele legate de tragerea cu armele de foc.

Necesitătile cercetării judiciare a unor evenimente în care au fost utilizate şi arme de foc - omoruri, sunicideri, jafuri - au dus la aparţia balisticii judiciare.

Balistica judiciară este o ramură a tehnicii criminalistice, care elaborează metodele şi mijloacele tehnico ştiinţifice de studiere a armelor de foc portative, a muniţiilor acestora şi a urmelor împuşcăturii, în vederea identificării armei cu care s-a tras şi ulterior a autorului infracţiunii.

În prezent, gradul de complexitate al infracţiunilor comise cu arme de foc, variază de la vătămari corporale sau ucideri din culpa, în cadrul unor accidente până la infracţiuni de omor comise de persoane care prezintă un grad sporit de pericol social. Existenţa unor grupări de tip mafiot, care îşi dispută supremaţia asupra unor zone sau domenii din ceea ce denumim “economie subterană” şi internaţionalizarea legăturilor acestor grupări, au generat în numeroase cazuri, reglări de conturi în vederea înlăturarii “concurenţei”.

Atentatele cu bombă şi atacurile armate, intervenite între grupurile rivale, au indignat şi îngrozit opinia publică, făcând să scadă încrederea în organismele abilitate de lege cu prevenirea şi combaterea acestor infracţiuni.

Activităţile predilecte ale reţelelor criminalităţii organizate constau în: traficul de arme; muniţii; substanţe radioactive; explozivi; valută falsă; droguri; prostituţie; reciclarea fondurilor ilicite; etc.

Până după anul 1989, regimul exercita un control sever al armelor şi muniţiilor. Transformările survenite după acest an, convulsiile sociale inerente, au făcut posibil ca un număr mare de arme de provenienţă străină să fie introduse ilicit în ţară. La acestea se adaugă sustragerile de armament şi muniţii, comise pe teritoriul României. În acestre condiţii apare ca foarte dificilă misiunea organelor de urmărire şi impun o investigare minuţioasă, riguros ştiinţifică a acestor cauze, în vederea identificării personelor vinovate şi a tragerii lor la răspundere penală. Dezvoltarea industriei de armament, a făcut posibilă apariţia, pe lângă armamentul clasic şi a armamentului cu destinaţii speciale. Acest tip de armament este utilizat de forţele de menţinere a ordinii publice, de unităţile antiteroriste dar în egală masură şi de organizaţii mafiote, grupări teroriste sau alte categorii de infractori. Aceste împrejurări impun o nouă evaluare a balisticii judiciare, prin prisma realizării unor cercetări şi experimente, care să pună la dispoziţia specialiştilor, un vast bagaj de cunoştinţe, vizind caracteristicile tehnice, urmele, metodele şi mijloacele eficiente de identificare a armamentului încadrat în aceasta categorie.

Balistica judiciara, în prezent, are un obiect propriu de cercetare, principii şi legităţi proprii, legături cu alte ştiinţe teoretice şi practice şi metode proprii de cercetare ştiinţifică. Această ramura a tehnicii criminalistice nu se identifică cu balistica generală, prima are aplicabilitate în cauzele privind infracţiuni comise cu arme de foc, iar cea de-a doua prezintă interes din punct de vedere militar. Balistica generală are două ramuri: balistica interioară şi balistica exterioară.

Balistica interioară studiază toate fenomenele şi procesele care au loc pe timpul tragerii. Tragerea este un proces termodinamic şi gazodinamic complex şi rapid, aproape instantaneu. Sursa de energie utilizată sunt combustibilii chimici, sub forma de pulberi balistice, caracterizaţi de o mare cantitate de energie chimică. Balistica exterioară este o ramură a mecanicii, care studiaza legile mişcării unui corp greu, aruncat sub un anumit unghi faţă de orizont.