Utilizarea energiei nucleare - poluarea radioactivă și protecția împotriva radiațiilor

Întreaga viaţă pe Terra se bazează pe funcţionarea trecută şi prezentă a sistemului global al ecosferei, alcătuit din lumea vie şi din învelişul subţire de aer, apă şi scoarţa terestră.

Viaţa ecosferei se traduce prin toate ciclurile în cadrul cărora materia trece de la o formă la alta, de la starea vie la starea de nevie şi invers, într-o perpetuă schimbare şi neîncetată revenire la formele trecute la alte forme de dezvoltare. Menţinerea echilibrului dinamic al fiecărui ciclu şi deci, şi a ansamblului ecosferei controlat şi asigurat prin autoreglările naturale poate fi periclitat doar în cazul apariţiei unui impact, caracterizat printr-o intervenţie de mare intensitate sau de lungă durată.

Apariţia şi dezvoltarea fiinţei umane a fost evenimentul care a introdus noi şi puternice influenţe asupra mediului natural.

Dacă plantele şi animalele se adaptează la condiţiile oferite de mediu, omul şi-a impus voinţa, adaptând el mediul la nevoile sale şi ale societăţii. Atâta vreme cât intervenţiile nu au trecut de o anumită limită, sub care sistemul nu mai avea capacitatea proprie de redresare a echilibrului ecologic, nu a existat nici o alarmă care să tulbure relaţia de “exploatator” dintre om şi mediul înconjurător.

Dobândind posibilitatea de a transforma mediul înconjurător, omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raţional în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii. El a sesizat destul de târziu că este în acelaşi timp creaţia şi creatorul mediului său înconjurător care îi asigură existenţa biologică şi intelectuală.

Exploatarea iraţională, în primul rând a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună), apoi a celor neregenerabile (bogăţiile minerale ale subsolului) a accentuat efectul nociv al acţiunilor omului asupra naturii. Dezvoltarea civilizaţiei industriale de la mijlocul secolului trecut a produs modificări profunde şi accelerate mediului înconjurător, datorită solicitării din ce în ce mai mari a resurselor naturale, a extinderii suprafeţelor cultivate şi a schimbării sistemelor de cultură, a despăgubirilor masive, a dezvoltării exploatării subsolului precum şi a altor activităţi cu impact asupra mediului.

Folosirea pe scară largă a ştiinţei şi a tehnologiei în scopul dezvoltării industriale s-a făcut cu ignorarea necesităţii păstrării în permanenţă a unui echilibru între satisfacerea nevoilor materiale proprii, în continuă creştere şi protecţia tuturor componentelor mediului înconjurător.

Spre deosebire de alte nocivităţi ce pot afecta mediul, pericolul radioactivităţii a fost practic necunoscut până la explozia primei bombe atomice în Japonia.

Poluarea radioactivă este o agresiune “aproape perfectă” cu caracter multilateral şi universal fiind contaminate concomitent, aerul, apa, solul şi subsolul iar prin intermediul elelementelor ecosistemului se distruge în mod lent tot ce este viu. Poluarea radioactivă are impact instantaneu şi pe termen lung asupra tuturor formelor de viaţă vegetală şi animală.

Pentru omul planetar, această nouă formă de poluare este cea mai perfidă întrucât este invizibilă, fără culoare, fără miros, nu produce durere imediată şi nu are limite cunoscute.