Vechi și noi în identificarea comportamentului simulat

Scriitorul irlandez Oscar Wilde spunea că „adevărul pur și simplu este rareori pur și niciodată simplu”.

Dezvoltarea capacității de a înțelege și de a face predicții privind comportamentul oamenilor a fost susținută deopotrivă de interese personale imediate, dar și de interese sociale mai generale.

Căutarea unor relații clare între unele atribute fizice ale individului și caracteristicile personalității sale își are originea în teorii mai vechi privind relația dintre spirit și corp. Amintim ca exemplu, teoria umorilor, a lui Hipocrate (400 i. Hr.) și Galenus (150 d. Hr.). Aceștia, în concordanță cu filosofia epocii, care considera că întreaga natură este compusă din 4 elemente fundamentale (aer, pământ, foc și apă) au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominația uneia dintre cele 4 „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă și flegmă) temperamentul poate fi:

coleric = irascibil, puternic, agresiv, insensibil, energic;

sanguin = sociabil și deschis, neorganizat, neatent, fără griji, voios, vesel;

melancolic - îngrijorat și emotiv, creativ, conștiincios și perfecționist, capricios;

flegmatic - apatic, calm, comod și nepăsător, politicos, amabil și liniștit, flexibil.

Înainte de a trece în revista etapele evoluției cercetării psihologice a comportamentului simulat, vom expune câteva considerații introductive, definitorii referitoare la comportament.

Termenul de comportament are o largă utilizare în vorbirea curentă, psihologia judiciară cercetându-l sub toate aspectele sale normale sau deviante. El reprezintă reacția globală (glandulară, motorie, verbală, afectivă etc.) a unei persoane într-o împrejurare dată. Prin această reacție totală organismul uman răspunde la o situație trăită în funcție de stimulările mediului și de tensiunile sale interne.

La nivelul persoanei comportamentul apare că un traductor de atitudini, fiind de fapt rezultanta configurației totale a atitudinilor. Atitudinile nefiind egale ca intensitate și valoare, în interiorul sistemului atitudinal are loc o selecție, în urma căreia este desemnată și promovată atitudinea cu implicațiile cele mai profunde în forma de comportament dată.

Acțiunea simulării are un aspect aparent (care ne poate duce în eroare), dar și unul inaparent.

Reacțiile exteriorizate ale organismului, care pot fi observate direct, dar și înregistrate și măsurate (constatate obiectiv) alcătuiesc comportamentul aparent sau „overt behaviour” (limbajul vorbit sau cel gestual, activitatea de mișcare a membrelor sau corpului, expresivitatea feței etc.).

Dostoievski menționa, în romanul Adolescentul, că „unii oameni atunci când rad își dau toată aramă pe față și într-o clipă descoperi ce zace în sufletul lor. Uneori e foarte greu să dibuiesti caracterul câte unui om dar e de ajuns să-l surprinzi o singură dată râzând sincer și brusc și atunci caracterul lui îți apare limpede că lumina zilei. Dacă omul râde frumos înseamnă că are un suflet frumos; dacă râsul lui trădează cea mai mică urmă de prostie, înseamnă fără îndoială că e mărginit la minte, chiar dacă în general jonglează cu ideile; dacă râsul unui om ți se pare cât de cât caraghios înseamnă că acel om este lipsit de demnitate; în sfârșit, dacă râsul omului e comunicativ, dar ți se pare trivial, fără să-ți dai seama de ce, să știi că adevărată fire a acestui om e și ea trivială, iar toate trăsăturile nobile pe care le-ai observat la el mai înainte sunt fie o prefăcătorie conștientă, fie o simplă maimuțăreală inconștiență, iar pe viitor omul acela se va schimbă negreșit în rău, își va găși o ocupație mai profitabilă și va renunța fără părere de rău la toate ideile sale nobile, socotindu-le că niște elanuri trecătoare.”

Comportamentul inaparent sau „covert behavior" include modificările interne, indirect decelabile, ce însoțesc procesele gândirii, emoției, limbajului dintre care amintim: modificările ritmului respirator, ale ritmului cardiac, a secretiei salivare, intensificarea activității glandelor sudoripare, a compoziției chimice și hormonale a sângelui, creșterea conductanței electrice a pielii etc.

Și gândirea intuitivă, activitatea de reprezentare și imaginare include aspecte comportamentale inaparente și manifestări fiziologice. Cercetările de pionerat, foarte riguroase cu o tehnică modernă pentru deceniile trecute au scos la iveală în astfel de activități variate modificări bioelectrice observabile, surprinse cu electrozi plasați pe vârful limbii și pe buze, periocular, în mucoasa obrazului și în mușchii antebrațului.

Conduita sau comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realități de fond psihosomatice; ea nu corespunde unei reacții care se cere într-o situație stimulativă, individul, dintr-un motiv sau altul dând intenționat un răspuns verbal străîn aceluia pe care îl gândește, exteriorizând sau camuflând o expresie ce nu se potrivește cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul autentic.

În orice societate și în orice moment al evoluției ei există devianță. Devianța desemnează nonconformitatea, încălcarea normelor și regulilor sociale. Nici un individ nu se supune și nu se poate supune tuturor exigențelor normative ale unei societăți. Comportamentul lui în funcție de anumite criterii, poate lua forme de devianță socială sau de delincvență.