Verificările specifice inspecției fiscale

Cap. 1. CONTROLUL FISCAL

1.1. Definirea, rolul, importanta si formele controlului fiscal

Constitutia României, modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003 art.56, precizeaza obligatia cetatenilor români de a contribui, prin intermediul impozitelor si taxelor, denumite contributii financiare, la cheltuielile publice. La alineatul (2) al aceluiasi articol se prevede ca Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure repartizarea justa a sarcinilor fiscale.

Pe baza acestor principii constitutionale si a conceptiei moderne, democratice a statului si administratiei, inspectia fiscala are drept scop exclusiv corectitudinea fiscala, aceea ce înseamna ca stabilirea unei diferente de impozit nu este neaparat un obiectiv al inspectiei fiscale, ci unul din efectele sale si astfel, o contributie a administratiei pentru a asigura principiul impozitarii uniforme. Derivat din principiul egalitatii tuturor cetatenilor în fata legii, acest principiu are rang constitutional.

Într-un sistem declarativ, inspectia fiscala este un instrument indispensabil pentru asigurarea principiului constitutional al egalitatii impunerii pentru toti cetatenii.

Activitatea de control fiscal este destinata încurajarii si obtinerii gradului celui mai înalt de conformare voluntara la prevederile legale în materie fiscala si la normele de aplicare ale acestora.Controlul fiscal trebuie sa se desfasoare într-un mod corect si impartial, pentru a garanta cel mai înalt nivel de regularitate si eficacitate. Controlul fiscal trebuie sa se concentreze asupra riscurilor fiscale majore, atât cu ocazia selectarii dosarelor, a obiectivelor ce trebuie controlate, cât si la alegerea ariei controlului.

Controlul fiscal cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea realitatii, legalitatii si sinceritatii declaratiilor de impozite si taxe, verificarea corectitudinii si exactitatii îndeplinirii, conform legii, a obligatiilor fiscale de catre contribuabili, precum si activitatea de investigare si constatare a evaziunii fiscale.

Obligatiile fiscale cuprind:

- Obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile, sau dupa caz, impozitele datorate, taxele si contributiile la fondurile speciale

- Obligatia de a calcula si de a înregistra în evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele, taxele, contributiile la fondurile speciale, precum si impozitele realizate cu stopaj la sursa

- Orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Sunt contribuabili, sau supusi controlului fiscal:

- Persoane fizice sau juridice, române si straine

- Asociatiile fara personalitate juridica, carora le revin, în conditiile legii obligatii fiscale.

Controlul fiscal se exercita de organele de control fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice si al unitatilor sale teritoriale, precum si de catre serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale. Organele de control fiscal îndeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. Organizarea, competenta teritoriala si atributiile aparatului de control fiscal se aproba de catre Ministerul Finantelor Publice.

Formele controlului fiscal sunt diferentiate în functie de mai multe elemente de interes ale verificarii contribuabilului, si anume:

Din punct de vedere al scopului controlului fiscal

- Control informativ  are caracter educativ si informeaza agentii economici nou înregistrati, asupra drepturilor si obligatiilor fiscale ce le revin

- Control de rutina  are scopul de mentine legatura cu contribuabilul si urmareste modul de respectare de catre acesta a obligatiilor de înregistrare ca platitor de impozite si taxe, precum si a celor fiscale

Din punct de vedere al sferei de cuprindere, controlul fiscal poate fi

- Control general, când cuprinde verificarea tuturor aspectelor legate de obligatiile fiscale datorate de contribuabil pentru o perioada determinata de timp

- Control partial când se verifica doar anumite taxe si impozite pe o perioada determinata de timp

Din punct de vedere al operatiunilor supuse controlului fiscal, acesta poate fi

- Control complet (aprofundat, de fond) când se verifica toate operatiunile, documentele si evidentele care stau la baza calcularii si urmaririi unui impozit

- Control selectiv (prin sondaj) când se verifica doar anumite operatiuni, documente care stau la baza calcului si evidentei unui impozit

Din punct de vedere al cunoasterii realitatii unor operatiuni ce nasc obligatii fiscale

- Control documentar, (care la rândul sau poate fi de forma sau de continut), când se examineaza forma si continutul evidentelor pentru stabilirea realitatii si legalitatii operatiunilor pe baza documentelor prezentate de contribuabil. Scopul principal al acestui tip de control fiscal este acela de a compara evidentele contabile si a documentelor primare cu datele din declaratiile si deconturile depuse de contribuabil, în vederea stabilirii corectitudinii sumelor platite, precum si a respectarii termenelor de plata

- Control faptic, prin care se verifica existenta si miscarea mijloacelor materiale si banesti si modul cum acestea sunt reflectate în documente pentru a cunoaste sinceritatea contribuabilului în întocmirea evidentelor fiscale si a declaratiilor sale fiscale, precum si pentru a identifica cazuri de evaziune fiscala

Controlul fiscal poate îmbraca si alte forme cum ar fi:Control operativ si inopinat (îmbraca forma unei anchete), Control reciproc si încrucisat , Control de grup (îmbina toate formele de control fiscal si acopera activitatea tuturor societatilor între care exista relatii financiare sau comerciale), Control diagnostic (este un control tematic care presupune cercetarea unei societati comerciale cu scopul de a stabili corectitudinea fiscala a întreprinderii, fiind un control de scurta durata fiind un punct de pornire pentru un control complet în cazul în care se determina nereguli).

1.2. Selectarea contribuabilului ce urmeaza a fi controlat.

Regulile procedurii de control fiscal

Principiile care trebuie urmarite în selectarea cazurilor sunt cele ale eficientei inspectiilor fiscale si a aplicarii în mod corect si unitar a legislatiei fiscale.

Principiul de selectare privind eficienta inspectiilor fiscale: - reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata-art. 92

Activitatea fiscala nu are personal suficient pentru a putea efectua inspectii fiscale la toti contribuabilii, pentru întreaga perioada de impunere. Din acest motiv, eficienta inspectiei fiscale depinde în mare masura de selectarea adecvata a cazurilor. Aceasta înseamna ca, în masura în care acest lucru este posibil, contribuabilii care necesita o inspectie fiscala, trebuie sa fie supusi verificarii în termenul de prescriptie, în schimb, contribuabilii la care nu exista rectificari de impozite sau acestea sunt foarte putin probabile, pe baza dosarului sau experientei acumulate de administratiile fiscale, nu trebuie sa fie inclusi în programul de control fiscal.

Selectarea contribuabililor, conform politicii descrise mai sus, conduce la un control de necesitate. Elementele de cunoastere, de mare ajutor în selectarea unui contribuabil pentru programul de inspectie fiscala, sunt urmatoarele: Informatiile furnizate de dosarul fiscal privind conformarea voluntara a contribuabilului,Constatarile rezultate în urma controalelor fiscale