Viața și opera lui Sigmund Freud - criminologie

Introducere

Constituția Republicii Moldova, Legea Supremă, consideră drept valori supreme „statul de drept, pacea civică, democrația, demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic” [1, p.3].

În baza acestor valori supreme au fost elaborate și adoptate un șir de documente și legi, precum Concepția dezvoltării învățămîntului în Republica Moldova [2], Legea învățămîntului [3] ș.a. În particular, în Legea învățămîntului este stipulat că „obiectivul educațional major al școlii constă în dezvoltarea liberă, armonioasă a omului și formarea personalității creative, care se poate adapta la condițiile în schimbare ale vieții” [3, art.5].

Așadar, atît în Legea Supremă, cît și în Legea învățămîntului se vorbește de formarea și dezvoltarea personalității umane. Dar ce este personalitatea? La această întrebare au încercat să dea răspuns reprezentanții diferitor orientări, inclusiv Sigmund Freud, autorul doctrinei psihanalitice [4, p.83]. După cum arată Igor A. Ciobanu „psihanaliza a constituit punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia psihologică” și a dominat în perioada dintre cele două războaie mondiale [ibidem].

Psihologii americani Larry A. Hjelle și Daniel J. Ziegler menționează că „în toată istoria omenirii foarte puține idei au avut o influiență atît de vastă și puternică” asupra civilizației apusene, cum a avut-o freudismul [5, p.106]. În decurs de 45 ani de activitate științifică și practică clinică Freud a creat: 1) prima teorie desfășurată a personalității; 2) un sistem clinic de observări bazate pe experiența lui terapeutică și psihanaliză; 3) o metodă originală de tratare a dereglărilor neurotice; 4) o metodă de investigație a acelor procese psihice, care aproape că nu pot fi studiate cu ajutorul altor procedee [ibidem].

În cele ce urmează, conform programei analitice a cursului Criminologie [6], ne vom referi la viața și opera lui Sigmund Freud, la structura psihicului uman în concepția lui Sigmund Freud, la doctrina psihanalitiă a lui Sigmund Freud și la rolul psihanalizei în societatea contemporană.

1. Viața și opera lui Sigmund Freud

Sigmund Freud s-a născut pe 6 mai 1856 într-o familie de evrei în orășelul austriac Freiberg, astăzi Příbor/Republica Cehă [ aici și în continuare apud 5, pp. 106-111]. El era cel mai mare dintre cei șapte copii, necătînd la faptul că tatăl său, vînzător de blănuri, avea doi copii din casătoria precedentă și era deja bunel în momentul, cînd s-a născut Sigmund. Cînd acesta avea patru ani, familia lui, din cauza problemelor financiare, s-a mutat cu traiul la Viena. El a trăit permanent aici, însă, cu un an înainte de a muri, a emigrat în Anglia.

Chiar din primii ani de școală Freud învăța excelent. Cu toate că familia sa nu era una înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei. Ca și toți alți tineri din acea perioadă, el a obținut o pregătire clasică: a învățat limbile geacă și latină, a studiat operele poeților clasici, dramaturgilor și filozofilor – Shakespeare, Kant, Galilei, Schopenhauer, Neitzche. Pasiunea lui pentru literatură era într-atît de mare, încît datoriile lui față de magazinul de cărți permanent creșteau. La terminarea școlii, Freud avea nu numai cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza.

În copilărie, își amintea Freud, dorea să devină general sau ministru, însă din cauza concepțiilor antisemite, dorințele sale rămîneau irealizabile, cu excepția medicinii și jurispudenței. El a ales medicina, fiind admis la facultatea respectivă a universității din Viena în anul 1873. În timpul studiilor el a fost influențat de marele psiholog Ernst Brücke. Acesta a înaintat ideea că organismele vii reprezintă în sine niște sisteme dinamice energetice, care se supun legilor universului fizic. Freud a acceptat aceste idei, mai apoi înaintîndu-le în concepțiile sale vizavi de funcționarea psihicului.

Ambiția îl îndemna pe Freud să săvîrșească o anumită descoperire care l-ar fi făcut vestit încă în anii de studenție. El și-a adus aportul în știință prin faptul că a descris noi însușiri ale celuleor nervoase la peștii de aur, precum și prin faptul că a confirmat prezența ouălor la masculii țiparilor de mare. Însă o descoperire mai mare a constat în faptul că la tratamentul unor boli poate fi utilizată cocaina. El însuși a întrebuințat cocaina fără anumite consecințe negative și i-a prorocit acestui preparat rolul de panacee, nemaivorbind de eficiența acestui preparat ca fiind anestezic. Mai tîrziu cînd a fost cunoscut faptul despre dependența narcotică a cocainei, entuziasmul lui Freud a diminuat.