Violența domestică - comentariu jurisprudență

Circumstanțele de fapt ale cauzei

Plângerea a fost formulată de Nahide Opuz care a fost victima violenței domestice împreună cu mama sa care în cele din urmă a fost omorâtă în ciuda plângerilor repetate la poliție. În 2002, în timp ce mama reclamantei încerca să o ajute pe aceasta să părăsească domiciliul familial, mama acesteia a fost lovită mortal de focuri de armă trase de soțul reclamantei. Pe parcursul anilor precedenți, acesta a comis acte de agresiune asupra persoanei reclamantei și a mamei acesteia, aplicându-le în nenumărate rânduri lovituri calificate potențial mortale de medici. Victimele au semnalat aceste violențe autorităților și le-au anunțat că se temeau pentru viața lor. Urmărirea penală deschisă împotriva soțului reclamantei pentru un șir de delicte - în special amenințarea cu moartea, violență agravantă și tentativă de omucidere - au fost încetate de două ori cel puțin, după ce victimele și-au retras plângerile în rezultatul amenințărilor din partea agresorului, fie din lipsa probelor. Prin cererea adresată C.E.D.O., reclamanta a arătat că mama sa a fost ucisă de către soțul ei, acesta, în anii anteriori evenimentului, a exercitat acte de violență atât față de ea, cât și față de mama sa. Deși violențele au fost aduse, în mod repetat, la cunoștința autorităților, acestea nu și-au îndeplinit obligațiile legale de protejare a reclamantei și a mamei sale. Organele judiciare au dispus încetarea procedurilor împotriva soțului, fără a analiza motivele care au stat la baza retragerii plângerilor. Totuși, având în vedere gravitatea leziunilor provocate, investigațiile deschise privind agresiunea comisă cu vehiculul și loviturile de cuțit aplicate reclamantei, au dus la deschiderea unui proces. Recunoscut vinovat de comiterea acestor două agresiuni, soțul reclamantei a fost condamnat la trei luni de închisoare pentru prima - comutată ulterior în pedeapsă cu amendă - și o pedeapsă cu amendă plătibilă în rate lunare pentru a doua. În final acesta a omorât mama reclamantei prin focuri de armă, justificându-și gestul prin necesitatea de a-și apăra onoarea. Recunoscut vinovat de omor în 2008 și condamnat la închisoare pe viață, acesta totuși a fost eliberat în așteptarea rezultatului procedurii în apel și a reînceput să-și amenințe soția, care a solicitat protecția autorităților. Acestea nu au întreprins nicio măsură în acest scop decât șapte luni mai târziu după ce Curtea a solicitat Guvernului să-i furnizeze informații la acest subiect.

Constatările Curții Europene

CEDO a decis că Turcia și-a încălcat obligațiile de a proteja femeile împotriva violenței domestice și a stabilit pentru prima dată că violența de gen constituie o formă de discriminare conform Convenției. CEDO a elaborat pentru prima dată în jurisprudența sa tema violenței domestice și a subliniat că aceasta nu este o chestiune privată sau de familie, ci o chestiune de interes public care implică acțiunea eficientă a statului. Deși există o lege turcă de sancționare a violenței domestice, Curtea a arătat că aceasta trebuie și pusă în aplicare, or legea nu avea un efect de descurajare, de prevenire eficientă în cazurile de violență împotriva femeilor și că este generalizată pasivitatea polițiștilor și procurorilor în aplicarea acestei legi.

C.E.D.O. a constatat încălcarea art. 2, art. 3 și art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către statul turc. Pentru prima dată în jurisprudența sa, CEDO a statuat că eșecul în a răspunde adecvat violenței de gen constituie o încălcare a Articolul 14 (clauza non-discriminare) arătând că violența împotriva femeilor este o formă de inegalitate.

A fost încălcat art. 2 din convenție în ceea ce privește decesul mamei reclamantei, C.E.D.O. a relevat că, în temeiul art. 2 din Convenție, legislația internă ar fi trebuit să permită Ministerului Public să continue ancheta, chiar dacă au fost retrase plângerile, având în vedere că actele de violență exercitate erau suficient de grave pentru a justifica urmărirea penală și că persoanele în cauză trăiau sub amenințarea constantă a unei atingeri asupra integrității fizice. Atunci când se invocă că autoritățile nu și-au respectat obligația pozitivă de a proteja dreptul la viață în cadrul obligației de a preveni și sancționa atingerile contra persoanei, trebuie să se convingă că autoritățile menționate știau sau ar fi trebuit să știe imediat că viața unei sau mai multor persoane era în pericol în mod real și imediat ca urmare a actelor infracționale ale unui terț și că nu au luat, în cadrul atribuțiilor lor, măsurile care, din punct de vedere rezonabil, ar fi atenuat acest risc.

A fost încălcat art. 3 din Convenție din cauza nerespectării de către autorități a obligației lor de a proteja reclamanta împotriva actelor de violență domestică comise de fostul său soț. Dreptului penal în această cauză nu a avut efectul de intimidare pentru prevenirea în mod eficient a atingerilor ilegale la integritatea personală a reclamantei și a mamei acesteia comise de H.O. Reacția autorităților la comportamentul soțului reclamante a fost în mod vădit neadaptat gravității infracțiunilor comise de acesta. Hotărârile judecătorești emise în privința sa nu au avut, în mod vizibil, niciun efect preventiv sau disuasiv și reflectă chiar o anumită toleranță față de actele sale pentru că i-a fost aplicată doar o scurtă pedeapsă cu închisoarea - comutată în amendă - pentru că a lovit cu mașina mama reclamantei și - ceea ce este și mai frapant - o amendă ușoară plătibilă în rate pentru că a lovit reclamanta cu cuțitul de șapte ori. În plus, în prezenta cauză autoritățile nu au utilizat în mod efectiv toate măsurile și sancțiunile puse la dispoziția lor de lege. Desi reclamanta continuă să suporte acte de violență autoritățile rămân passive, fiind solicitat ajutor autorităților, acestea nu au întreprins nimic înainte ca Curtea să solicite Guvernului să-i furnizeze informații privind măsurile de protecție luate. Astfel, autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de luare a măsurilor de protecție sub forma unei prevenții efective care să o apere pe reclamantă de gravele atingeri ale fostului soț la integritatea fizică a persoanei sale.

Totodată se constată încălcarea art. 14 coroborat cu art. 2 și art. 3 din convenție. C.E.D.O. a subliniat faptul că, în cauzele de violență în familie, drepturile agresorului nu pot fi mai mari decât drepturile victimelor la viață și la integritate fizică și mintală. Neîndeplinirea - chiar involuntară - de către state a obligației de a proteja femeile împotriva violenței domestice se analizează într-o încălcare a dreptului acestora la o egală protecție a legii.