Violența interpersonală - crime în serie

1. Crima în serie

Crima în serie reprezinta uciderea de victime disparate în timp, de la zile la saptamâni sau luni, între ele. Aceste pauze de timp între omoruri sunt denumite si ca perioade de „calmare".

A fost exercitat mult interes asupra fenomenului de crime în serie si un numar de articole si carti sunt disponibile acum pe marginea acestui subiect. Recentul mini-serial NBC, „Strainul Intentionat" („The Deliberate Stranger"), a fost bazat pe exploatarea deviatiei lui Ted Bundy, un ucigas în serie condamnat la moartea în Florida.

În terminologia psihiatrica, un criminal în serie poate fi clasificat fie ca psihotic sau psihopatie, depinzând de informatiile examinate ca si de faptele crimei. Din experienta lui Vernon J.Geberth, totusi, criminalul este rareori psihotic. Criminalii sunt de obicei psihopati sexuali, care au o criminalitate profunda si sunt, în mod cert, în legatura cu realitatea.

În cazul unui ucigas psihotic, acesta poate sugera ca el ucide din cauza ca psihoza lui îl împinge sa ucida, iar în cazul unui ucigas psihopat, în special un criminal în serie, Vernon J.Gerberth sugereaza pe baza studiilor FBI si a experientei personale, ca el ucide pentru ca îi place sa ucida.

Criminalii în serie au fost descrisi ca inteligenti, fermecatori, smecheri, încântatori si, în general, aratosi. Ei sunt indivizi mobili, capabili sa calatoreasca kilometri întregi în cautarea victimei „potrivite", care sa fie vulnerabila si usor de controlat. Victimele lor pot fi femei, copii, vagabonzi, homosexuali si prostituate.

Criminalii în serie sunt extrem de manipulativi si sunt deseori capabili sa „vorbeasca" victimelor lor, mai ales pe terenul lor, descris ca „zona de confort": un loc unde ei îsi pot controla victimele. De multe ori ei folosesc un truc ca sa ramâna singuri cu victimele lor, îsi perfectioneaza continuu acest truc si au o iscusinta stranie în recunoasterea potentialelor victime".

Un criminal în serie, în ciuda aparentelor exterioare, este un individ nesigur. El nu are nici o putere pâna nu are victima sub controlul sau. El se simte în siguranta în acea superioritate temporala.

Multi criminali în serie au o fascinatie pentru procedurile poli¬tiei: unii chiar au lucrat ca ofiteri de politie sau gardieni publici si îsi folosesc aceasta experienta ca sa evite identificarea. Ei sunt cunoscuti ca niste obisnuiti ai politiei si trag cu urechea la conversatiile de pe marginea cazului. Unii dintre ei chiar s-au strecurat singuri în investigatie.

Unii criminali în serie se întorc la locul crimei sau la locul unde a fost descoperit cadavrul, fie ca sa evalueze investigatia, fie ca sa tachineze politia cu indicii suplimentare.

Acestia se bucura de publicitatea crimelor lor din acelasi motiv. Ei urmaresc probabil îndeaproape evenimentele în ziare si au acea satisfactie constienta ca au învins politia.

Crimele în serie sunt considerate de unii psihologi ca repre¬zentând ultima extensie a violentei. Din punct de vedere rational, crimele în serie sunt acte complet irationale. Totusi, criminalul în serie simte o mare placere în exercitarea puterii si a controlului asupra victimei, incluzând puterea vietii si a mortii, actul sexual fiind secundar. El este excitat de cruzimea actului sau si, frecvent, va tortura victima pâna la moarte. Criminalul poate înregistra pe casete tipetele de durere ale victimei sale, pe care le poate folosi pentru a-si spori fantezia atunci când nu are o victima „cu care sa se joace", sau poate folosi aceste înregistrari pentru a teroriza viitoarele victime. Orice mutilare a victimei va fi facuta fie ca sa socheze autoritatile, fie sa faca neidentificabile ramasitele cadavrului.