Violul

INTRODUCERE

Actualitatea temei de investigaţie

Violul este un delict prezent în practic toate societăţile de astăzi, chiar şi în statele despre care nu există încă informaţii oficiale. Conform rapoartelor ONU, cele mai multe violuri se petrec în următoarele ţări: Afghanistan, Guyana, Cambogia, Columbia, Mozambic, Namibia, Nepal, Pakistan, Peru, Filipine, Slovacia, Swaziland, Taiwan, Trinidad şi Tobago, Uganda şi Zair. În Germania, El Salvador, Micronezia, Irlanda, Iordania, Kenia, Peru, Insulele Seychelle, Suedia şi Tadjikistan s-a înregistrat în ultima vreme o creştere relativă a numărului de violuri. Doar în Mauritania, Laos, Georgia şi Tunisia, violurile par a fi mai rare. Adevărata măsură a violurilor nu poate fi însă cuprinsă, deoarece foarte multe din aceste delicte nu sunt înregistrate în nici o evidenţă. Deseori, statisticile sunt efectuate cu ajutorul reclamaţiilor înregistrate la poliţie. Un studiu efectuat în Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie, SUA şi Coreea de Sud a arătat că au fost violate între 8 şi 15% dintre femeile tinere. Dacă adăugăm şi tentativele de viol, rata se ridică la 20-27%. Teama de a deveni victime ale violului este prezentă permanent în conştiinţa femeilor de pretutindeni. Urmare a acestui fapt, femeile îşi limitează spaţiul de activitate, căutându-şi un bărbat care să le protejeze. Violurile, aşa cum apar ele în imaginaţia persoanelor de sex feminin, sunt atacuri pe timp de noapte, comise de un străin. Această formă este însă destul de rară.

Context istoric: violul este forma sexualizată a exerciţiului puterii şi controlului şi nu reprezintă nevoia de satisfacere a poftelor trupeşti. Violul are rădăcini adânci în culturile patriarhale. Astfel, violul apare încă din geneze şi miturile popoarelor. Violul presupune înjosirea şi intimidarea femeilor. Violatorii nu sunt de obicei fiinţe anormale sau dereglate mintal. Scopul lor este de a-şi dezbrăca victimele de personalitate, reducându-le la simple obiecte sexuale. De aceea, violurile au consecinţe psihice mult mai mari decât alte agresiuni pentru cele ce au căzut victime acestui delict.

Consecinţe:

consecinţe fizice: deseori răni grave, boli cu transmitere sexuală;

consecinţe psihice: traumă cu simptome psihice de durată (stări de panică, negare, tulburări de somn şi de alimentaţie, probleme de concentrare, apatie şi depresie, probleme sexuale, scăderea încrederii în propria persoană, sinucidere, abuz de alcool şi de droguri);

consecinţe sociale: sarcini nedorite, retragere şi izolare socială, probleme de comunicare în familie. Consecinţele sociale ale violului pot fi urmărite până într-a treia sau a patra generaţie.

Victimele violului nu vor depăşi trauma suferită decât cu sprijinul familiei, al prietenilor sau cunoştinţelor, pentru că deseori lumea consideră că acestea au şi ele o parte din vină, fapt care îl absolvă parţial pe violator. Această atitudine nu este răspândită doar printre oamenii de rând, ci şi printre oamenii legii, astfel încât violurile reclamate nu se bucură de o prea mare atenţie. Dacă făptaşul este prins şi condamnat, acesta va ispăşi o pedeapsă relativ mică. Procesul constituie şi el deseori o nouă traumă pentru victimă. Dar ce se face pentru a combate violurile? Violurile şi abuzurile sexuale sunt pedepsite de lege în aproape toate ţările lumii. Totuşi violul nu este înţeles ca un atac la integritatea corporală a femeii, ci mai degrabă ca un atac la tradiţii şi valorile morale. Prin urmare atitudinii victimei i se conferă o mai mare atenţie decât acţiunii violatorilor.