Agricultura Durabilă

Agricultura ecologica este o metoda de productie care tine cont de cunostintele traditionale ale taranilor si care integreaza progresele stiintifice în toate disciplinele agronomice, raspunzând preocuparilor sociale fi ale mediului înconjurator, fumizandu-se consumatorilor produse de calitate chiar si în tarile mai sarace.

Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja biosfera si resursele naturale aie planetei, excluzând utilizarea îngrasamintelor chimice, pesticidelor de sinteza si a erbicideior, metodeie de prevenire jucând un rol primordial în lupta împotriva daunatorilor, boliior si a buruienilor.

Pentru a practica o agricultura în armonie cu natura trebuie sa se tina seama de tehnicile biologice utilizate si de conditiile locale, adaptându-se la realitatile socio-economice dar si la metodele traditionale, prin utilizarea optima a resurselor din agroecosisteme, fiind un factor esential pentru obtinerea unor rezultate optime si de lunga durata.

Principiile pe care este fondata agricultura ecologica sunt universale, dar tehnicile utilizate sunt adaptate în functie de conditiile pedoclimatice, de resurse si de traditiile locale.

Agricultura ecologica este o metoda care necesita capacitate de observare si de reflexie. Foloseste un potential ridicat de mâna de lucru, necesitând deci locuri noi de munca, si mentine taranii la munca câmpului, aspect important într-o perioada de somaj, pe de o parte si exod masiv din zonele rurale catre aglomerarile urbane, pe de alta parte.

Agricultura durabila – o actiune cu scop pe termen lung prin care se urmareste sa se depaseasca problemele si restrictiile cu care se confrunta agricultura conventionala, societatea în general, pentru a se asigura:

- viabilitatea economica

- starea buna a mediului înconjurator

- acceptarea sistemului de agricultura alternativa.

Prioritatile cercetarilor stiintifice pentru promovarea unei agriculturi durabile sunt:

- mentinerea unui inventar cât mai detaliat si la zi al resurselor de sol;

- elaborarea tehnicilor de prevenire si poluare a solului, sub toate ipostazele;

- generalizarea utilizarii tehnicilor de vârf (teledetectia, sisteme informatice geografice) pentru a asigura maximum de performante în activitatea de monitoring al calitatii solului, pe o baza landzaftica;

- asistenta tehnico-stiintifica pentru transferul rapid al tehnologiilor necesare implementarii agriculturii durabile.

Dezvoltarea durabila a ecosistemelor agricole si posibilitatea de a produce alimente de cea mai buna calitate, poate fi considerata cea mai însemnata contributie a agriculturii în asigurarea viitorului omenirii.

Agricultura durabila (sustenabila) este în primul rând viabila din punct de vedere economic, raspunde exigentei cererii de alimente sanatoase si de calitate superioara, este o agricultura care garanteaza protectia si ameliorarea resurselor naturale pe termen lung si le transmite nealterate generatiilor viitoare. O astfel de agricultura determina si diversifica activitati economice deoarece materiile prime apar si se prelucreaza prioritar în zonele rurale, dezvolta infrastructura si cresterea potentialului economic al satelor.

Deci, agricultura durabila trebuie sa fie: productiva, profitabila, ecologica, sa conserve resursele, echilibrata social si uman.

Agricultura durabila este si o problema de educatie, în spiritul respectarii naturii si a cunoasterii traditiilor. în conditiile acestor mosteniri de cunostinte teoretice si practice, agricultura ecologica, în toate curentele sale, propune actualizarea metodelor traditionale verificate timp de secole si îmbinarea lor cu metodele moderne. în scopul mentinerii si cresterii potentialului productiv natural al solului.

Au existat trei mari curente care si-au lasat amprenta în agricultura ecologica de azi:

A "Rudoif Steiner si agricultura biodinarnica"

In anul 1924 filozoful austriac Rudoif Steiner, elev ai lui Goethe, lanseaza principiile '"agriculturii biodinamice"

Spre sfârsitul vietii, Rudoif Steiner îsi exprima conceptele si orientarile despre si pentru agricultura, propunând o agricultura "subtila'' care tine cont de diversitatea "comunitatilor vegetale" si de ciclurile de viata ale acestora.

Este primul om care a intuit notiunea de "ecosistem". Sistemul preconizat de el a fost perfectionat si completat de un discipol al sau Dr. Pfeiffer. Datorita activitatii acestuia agricultura biodinarnica este bine reprezentata în Germania, Elvetia, Austria, Franta, Italia, Marea Britanie, S.U.A., în tarile nordice precum si in unele tari din lumea a treia.

B. "Sir A. Howard si agricultura organica"

Sir A. Howard a lucrat timp de 40 ani în India, în directia rezolvarii problemei alimentare. El a . reevaluat sistemele agricole traditionale si a pus la punct tehnologii mai putin costisitoare dar cu exigente în munca. Howard a încercat sa generalizeze agricultura taraneasca în Anglia, începând înca din anii 1940-1945, iar în conceptia sa fertilizarea organica a solului, putin costisitoare, este singura capabila sa întretina capacitatile de productie ale solului.

A. Howard este la originea miscarii anglo-saxone de agricultura organica si a "ASOCIATIEI SOLULUI”. El a preconizat compostarea materiei organice pe platforme, procedeul ÎNDORE - descris în lucrarea sa "Testament agricol", si care influenteaza cresterea rezistentei culturilor la paraziti numai fertilizând solul cu acest compost.