Apele uzate și efectele acestora asupra mediului

Cu globalizarea economiei, majoritatea întreprinderilor comerciale şi industriale au considerat necesar să se concentreze asupra îmbunătăţirii capacităţii lor competitive pentru a supravieţuii. Cerinţa pentru aceste organizaţii pentru a îmbunătăţi eficienţa lor operaţională urmează în mod natural. Organizaţiile cele mai bune sunt nevoite să identifice şi să satisfacă nevoile clienţilor lor pentru a supravieţui; cele care sunt mai puţin eficiente tind să fie achiziţionate sau să dispară de pe piaţă.

În România, în staţiile de epurare a apei uzate existente, doar 77% din debitul de ape uzate evacuate sunt tratate în sistemele orăşeneşti de colectare; în 47 de localităţi din mediul urban, cu mai mult de 150000 locuitori, apele uzate sunt evacuate fără o epurare preliminară. În 2003, volumul total de apă uzată evacuat în receptori era de 4494, 47 milioane m3/an.

Situaţia deficitară în domeniul înzestrării cu reţele de canalizare şi staţii de epurare în România, la momentul aderării la Uniunea Europeană, a fost luată în considerare în cadrul negocierilor cu specialiştii Comisiei Europene. În acest sens, în vederea conformării la prevederile Directivei Consiliului 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, România s-a angajat să respecte un calendar care se întinde până în 2018.

Dotarea cu staţii de epurare şi reţele de canalizare se va realiza treptat, având în vedere că, la momentul aderării, implementarea Directivei privind epurarea apelor uzate urbane a fost apreciată ca o problemă complexă şi foarte costisitoare, costurile implementării fiind evaluate la 9,5 miliarde euro, din care 5,7 miliarde euro pentru construcţia staţiilor de epurare şi 3,7 miliarde euro pentru construcţia şi dezvoltarea reţelelor de canalizare.

În staţiile de epurare a apelor uzate existente în România se epurează corespunzător numai 22,6% din debitul total evacuat prin reţelele publice de canalizare; 47 localităţi urbane (printre care Bucureşti, Craiova, Drobeta Turnu Severin, Brăila, Galaţi, Tulcea) deversează apele uzate în receptorii naturali fără o epurare prealabilă.

Aglomerările umane mai mari de 100000 locuitori echivalenţi (1 locuitor echivalent reprezintă încărcarea organică biodegradabilă având un consum biochimic de oxigen la 5 zile de 60 g O2/zi) sunt responsabile de poluarea semnificativă cu substanţe organice şi alţi poluanţi proveniţi din activităţile industriale (industria chimică şi petrochimică, activităţile miniere, industria metalurgică, industria alimentară şi fermele de animale). Majoritatea staţiilor de epurare a apelor uzate din România sunt prevăzute cu treaptă mecanică şi treaptă biologică de epurare. Aceste procese asigură îndepărtarea poluanţilor în anumite proporţii , în funcţie de starea tehnică şi tehnologia aplicată, fără însă a reuşi să îndepărteze şi nutrienţii (în special compuşii cu azot şi fosfor), astfel încât să corespundă prevederilor directivei în domeniu.

Autorităţilor administraţiei locale, împreună cu operatorii serviciilor de apă şi canalizare le revine rolul principal pentru îndeplinirea obligaţiilor din Tratatul de Aderare, referitoare la conformarea prevederilor Directivei privind epurarea apelor uzate urbane. În această perioadă, autorităţile administraţiei locale trebuie să impulsioneze activităţile de pregătire a proiectelor şi a întregii documentaţii necesare aprobării finanţării lucrărilor de investiţii în domeniul infrastructurii de apă/apă uzată şi să respecte calendarul lucrărilor în acest domeniu.

Pentru a se asigura că evacuarea apelor industriale uzate în sistemele de colectare şi staţiile de epurare orăşeneşti, evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate şi eliminarea nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate urbane sunt supuse unor reglementări prealabile şi / sau autorizaţii specifice de către autoritatea competentă.

Principalele surse de ape uzate din judeţul Hunedoara sunt reprezentate de:

staţii de epurare orăşeneşti;

unităţi industriale din domeniul industriei metalurgice, al construcţiilor de maşini şi de producere a energiei termice.

Obiectivul global vizează îmbunătăţirea standardelor de viaţă ale populaţiei şi a standardelor de mediu şi, în acelaşi timp, contribuie substanţial la îndeplinirea angajamentelor de aderare a României la UE cu privire la protecţia mediului.

Pentru a respecta cerinţele UE şi o mai bună monitorizare şi control asupra staţiilor de epurare acestea se vor moderniza şi se va implementa sistemul de monitorizare şi control SCADA (Supervisory Control and Data Acqusition).

În mare masură, sistemele SCADA sunt definite ca fiind dispozitive computerizate, utilizate în monitorizarea şi gestionarea situaţiilor din teren, astfel încât informaţiile furnizate de acestea să fie analizate în timp real de către un dispecer unic.

Sistemele SCADA conectează acele elemente pentru găsirea soluţiilor la anumite probleme incluzând: presiuni, debite, nivele ale apei în rezervoare, funcţionare vane şi clapeţi, permiţând astfel calibrarea continuă a modelelor şi furnizând, totodată, un instrument util şi eficient pentru dezvoltarea în timp real a strategiilor de lucru.

Principalele avantaje includ reduceri ale costurilor de energie, reducerea costurilor de întreţinere şi optimizarea proceselor.

Conectarea la astfel de tipuri de sisteme SCADA, conduce inevitabil la imbunătăţirea substanţială a gestionării tuturor resurselor (materiale şi umane) prin:

- interpretarea rapidă şi eficienţă a analizelor de randament pentru sisteme de alimentare cu apă şi canalizare;

- crearea continuă a modelelor de calibrare pentru sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare;

- realizarea unui management integrat al sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare;

- crearea bazei de lucru pentru realizarea suportului decizional în timp real pentru sistemele de alimentări cu apă şi canalizare.

În aceste cazuri, principalele obiective ale unor sisteme SCADA pot fi următoarele:

- optimizarea reducerii energiei, atât de necesară funcţionării diverselor tipuri de pompe;

- monitorizarea diverselor sisteme de alimentări cu apă şi canalizare pentru administrarea şi gestionarea resurselor de apă, consumurilor (necesarului de apă) şi controlului calităţii apei;

- menţinerea controlului întregului sistem de alimentare cu apă şi de canalizare, asigurarea performanţelor necesare şi realizarea unui management integrat al consumurilor (necesarului de apă) şi al calităţii apei;

- realizarea procedurilor operaţionale pentru diferite regimuri de curgere şi creşterea eficienţei prin automatizarea proceselor;

- stocarea informaţiilor cu privire la comportamentul unor sisteme de alimentări cu apă şi de canalizare, pentru a realiza o înţelegere deplină a situaţiilor apărute, conform necesităţilor;

- realizarea unui vârf de consum (necesar de apă), prin examinarea completă a funcţionării sistemelor de alimentări cu apă şi de canalizare;

- stabilirea funcţionării eficiente a diverselor sisteme SCADA, minimizând astfel necesitatea inspecţiilor de rutină în diverse locuri indepărtate ale unor sisteme de alimentări cu apă şi de canalizare;

- furnizarea unui sistem de alarmare, ce oferă posibilitatea diagnosticării eventualelor probleme ce pot apărea în sistemele de distribuţie a apei şi de canalizare, prin monitorizarea lor de la un punct central (dispecer), permiţând astfel trimiterea în teren a unui personal calificat, eliminând în acest fel timpii morţi şi evitând, totodată, numeroasele accidente şi avarii care ar putea deteriora, în timp, mediul înconjurător.

Pentru studiu s-a ales staţia de epurare din localitatea Sântuhalm care a fost modernizată şi pe care a fost implementat recent sistemul SCADA.