Automobilul - factor principal de poluare a mediului - legislație și perspective

DIRECTIVA EC/2003/30 A CONSILIULUI SI PARLAMENTULUI EUROPEAN din 8 mai 2003 privind promovarea utilizãrii biocombustibililor sau a altor combustibili regenerabili destinati transportului.

INTRODUCERE

Automobilul constituie una din principalele surse de poluare ale mediului înconjurator, contributia la poluarea globala fiind cuprinsa între 20 si 45% în tarile industrializate.

În aceste conditii se impune ca emisiile poluante ale autovehiculelor sa fie reglementate prin norme nationale si internationale.

Prima reglementare a aparut în legea din 3 februarie 1910 din Germania care stipula ca vehiculele trebuie sa fie sigure si sa fie construite în asa fel încât sa nu provoace nici o dauna publicului prin fum sau miros.

În Statele Unite prima reglementare a fost elaborata în anul 1958 în California si prevedea eliminarea emisiilor gazelor de carter prin care se limitau emisiile de HC si CO. Primele standarde federale în S.U.A. au fost Clean Air Act care se aplica modelelor autovehiculelor începând din 1968 si care a fost publicat în Registrul Federal în anul 1966. Valorile acestor standarde erau cele aplicate în California în 1960.

Aceste standarde au fost amendate succesiv în 1968, 1970 si s-a trecut de la valori ale concentratiei poluantilor la valori masice ale acestora. Aceste valori exprimau masa emisa pe unitatea de distanta într-un ciclu impus de conducere.

Metoda esantionului de volum constant (Constant Volume Sample – CVS) consta în acumularea emisiilor corespunzatoare ciclului test.

În Europa, în anul 1961 un comitet franco-german a luat în studiu posibilitatile de reducere a emisiilor de CO si HC nearse. În Franta emisiile de fum au fost reglementate în 1963, emisiile de gaze de carter în 1964, emisiile de CO2 la relanti în 1969. Datorita faptului ca orasele europene prezinta conditii de trafic mult diferite de orasele americane s-a utilizat un ciclu de test care a avut la baza conditiile de trafic din Paris. Mai mult, în Europa exista o mare varietate de automobile ca marime si motorizare, motiv pentru care valorile impuse au fost ajustate în functie de greutatea automobilului.

În Japonia, primele masuri de limitare a emisiilor de CO au aparut în 1966 si au fost extinse la emisiile de HC si NOx în 1973. Standardele japoneze implica atât limitele concentratiei de substante poluante cât si limitele masice ale acestora în cadrul unor cicluri test specifice Japoniei.

O serie de tari au conlucrat la elaborarea unor standarde privind poluarea autovehiculelor în cadrul Comisiei Economice Europene (EEC).

La ora actuala se constata ca exista un consens international în ceea ce priveste scaderea nivelului de noxe emis de autovehicule, precum si realizarea unei distinctii pe categorii de autovehicule (autoturisme, autocamioane, autobuze, motociclete, etc.).

1. LEGISLATIA ÎN DOMENIUL EMISIILOR

Automobilul a fost si este o sursa de poluare a mediului înconjurator, astfel ca în anul 1910 în Germania apare prima referire la mediu Ývehiculul trebuie sa fie sigure si sa nu puna în pericol sanatatea populatiei prin fum sau mirosÝ.

Dupa aceasta perioada, dezvoltarea autovehiculelor nu a mai cunoscut restrictii pâna în anul 1959 când în California a fost adoptata legea eliminarii gazelor de carter si limitarea emisiilor de CO si HC. În SUA legea californiana a fost amendata si adoptata pe întreg teritoriul; ulterior aceeasi legislatie a fost preluata si adaptata si de alte tari.

1.1. REGLEMENTARILE EUROPENE

În Europa, Germania si Franta au constituit promotorii introducerii limitelor de poluare în legislatie cu toate ca, din punctul de vedere al industriei de autovehicule, costurile au fost foarte mari.

Prima formulare în domeniul emisiilor a fost facuta de Comisia Economica a Natiunilor Unite pentru Europa UN-ECE prin intermediul GRPE. Regulamentul ECE a fost formulat pentru tarile Comunitatii Europene ca si pentru celelalte tari europene, ca fiind un îndreptar de adoptat, neavând putere de lege. Între tarile membre ale comunitatii europene si Comisia Economica Europeana s-au schimbat în timp multe informatii privind specificul traficului european.

Principalele regulamente adoptate au fost:

1. ECE 15 Emisii de la autovehiculele usoare

valabila pâna la directiva EEC 83/351

2. ECE 83 Echivalenta cu directiva Pietei Comune

pentru autovehicule usoare 88/76 EEC

3. ECE 24 Fumul Diesel

4. ECE 49.01 Emisiile la autovehiculele grele

5. ECE 40.01 Emisiile la motociclete

6. ECE 47 Emisiile cumulate

Aceste directive au fost adoptate ca legi nationale. În prezent Uniunea Europeana joaca un rol major în implementarea legilor de poluare, emitând propriile regulamente adoptate de toate tarile UE ca directive, potrivit tratatului de la Roma.

Tarile UE interzic comercializarea tuturor autovehiculelor care nu satisfac normele impuse. Celelalte tari si-au adoptat legislatia la Regulamentul ECE 15 iar în ultimul timp au adoptat Regulamentele EEC.