Bio-Dieselul

Biocarburanţii reprezintă o oportunitate in viitorul apropiat, de înlocuire a produselor petroliere, în vehiculele existente. Biocombustibilii sunt alcooli, eteri, esteri şi alte substanţe chimice obţinute din biomasa celulozică, cum ar fi plantele ierboase şi lemnoase, reziduurile forestiere şi agricole, precum şi o mare parte din reziduurile industriale şi municipale.

În prezent, are loc o creştere continuă a utilizării biocombustibililor din transport (biocarburanţi) în multe regiuni ale lumii, respectiv în Europa, America de Nord şi America de Sud.

În mod curent, se foloseşte, anual, un total de aproximativ 25 miliarde de litri de biocombustibili.

Biocarburanţii sunt practici deoarece ei sunt uşor de folosit în parcul de autovehicule existente. Biocarburanţii, care includ etanolul, ETBE-ul (etil-terţiar butil-ester) şi biodieselul, sunt, în mod obişnuit, amestecaţi cu benzină sau motorină obţinută din petrol. Amestecuri, având concentraţii scăzute de biocarburanţi, respectiv de aproximativ 5 - 20%, sunt complet compatibile cu parcul de maşini moderne. Amestecurile ce conţin concentraţii mai mari de biocarburanţi, cum ar fi amestecurile cu 85% etanol, sunt, de asemenea, uşor de utilizat în aşa numitele vehicule „cu combustibil flexibil”. În anumite zone, etanolul sau biodieselul sunt folosiţi drept combustibili fără a fi amestecaţi cu produse petroliere.

Biocombustibilii sunt priviţi şi din punct de vedere politic. În acest sens, în prezent, există trei orientări politice majore:

• Aspectele legate de mediu.

• Siguranţa energiei.

• Beneficiile economice.

Aspectele privind mediul înconjurător

Biocombustibilii sunt resurse regenerabile care ajută la reducerea, în atmosferă, a emisiilor de dioxid de carbon şi a altor gaze. În timpul fazei de creştere, plantele folosesc dioxidul de carbon din atmosferă. Biomasa este ulterior transformată în biocombustibili şi arsă în vehiculele cu motor. Numeroase evaluări ale ciclului de viaţă ale biocarburanţilor au confirmat că utilizarea acestora va reduce, în mod sigur, emisiile de dioxid de carbon. De asemenea, biocombustibilii aduc beneficii prin reducerea emisiilor nedorite de la ţeava de eşapament a automobilului. Prin ardere, biocarburanţii duc la mai puţine emisii de produse nedorite, cum ar fi hidrocarburile nearse şi monoxidul de carbon.

Siguranţa energiei

Biocombustibilii obţinuţi din plante regionale sau locale asigură o sursă sigură de combustibili pentru autovehicule. Sunt oarecum izolaţi de incertitudinile şi întreruperile de furnizare care pot apărea din cauze politice internaţionale si prin reducerea costurilor pentru energia importată, contribuie la siguranţa energiei naţionale.

Beneficiile economice

Beneficiile economice includ crearea de locuri de muncă, crearea oportunităţilor de dezvoltare pentru comunităţile locale, precum şi capacitatea naţiunilor de a cupla eficient politicile agricole cu producerea de energie, adică creşterea economică locală şi regională, care la rândul ei susţine politica naţională.

În prezent, costurile biocarburanţilor sunt mai mari decât ale produselor corespunzătoare obţinute din petrol. În tabelul 1 sunt comparate preţurile vânzărilor angro ale etanolului şi ale biodieselului cu preţurile echivalente ale motorinei şi petrolului pentru cantităţi foarte mari de combustibil la poarta rafinăriei sau a fabricii, în SUA, iunie 2002.

Tabel 1. Comparaţie între preţurile angro ale biocarburanţilor şi ale combustibililor petrolieri

Combustibil Preţ, $ SUA/L, iunie 2002

Etanol din porumb 0,28

Benzină calitate medie 0,20

Biodiesel 0,34

Motorină din petrol 0,18

Ţările care recunosc beneficiile pe care le aduc biocombustibilii au legiferat o serie de politici şi de reglementări în domeniul biocombustibililor:

• Politicile de taxe.

• Politicile agricole.

• Calităţile de combustibil.

Politicile care au la bază taxele se referă, în general, la reducerea accizelor pentru carburanţi.

Biocarburanţii în amestec sau nediluaţi sunt supuşi unor taxe mai mici decât combustibilii petrolieri astfel că preţul acestora la pompă este la fel sau asemănător cu cel al combustibililor petrolieri. În America de Nord, a fost eficientă în creşterea utilizării etanolului în motoarele diesel.

Politicile agricole reduc efectiv costul biomasei, ca materie primă şi fac posibilă reducerea costului biocarburanţilor prin credite pentru creşterea de biomasă pe pâloage. Politicile agricole au fost folosite mult mai mult în Europa: Franţa, de exemplu, utilizează carburanţi care conţin o anumită cantitate minimă de biocarburant; în Brazilia, benzina conţine cel puţin 22% etanol, şi Uniunea Europeană.