Biocombustibilul - o soluție salvatoare sau o bătaie de cap

Introducere:

Uleiurile vegetale au fost primul combustibil, probat la sfârşitul secolului XIX în motorul cu compresor al lui Rudolf Diesel. De atunci şi până la începutul anilor '50 ai secolului XX au fost întreprinse numeroase încercari de a înlocui parţial sau integral motorina cu ulei vegetal. În 1990, în Germania a fost elaborată tehnologia de utilizare a uleiului bogat în acid iruc pentru a obţine esterul metilic, care ar putea fi întrebuinţat de motoarele Diesel. În 1991, în Olmule (Austria) a fost dată in exploatare prima fabrică din lume de producere a biocombustibilului ecologic pur. Revista "Eur Observer", din 2002, informează că de-a lungul ultimilor 10 ani, producerea biocombustibilului în lume a sporit de zece ori. De exemplu, în Republica Cehă au fost construite şi date în exploatare 22 de fabrici care produc biodizelin. Un şir de ţări din Europa au făcut modificări în motoarele cu ardere internă, care permit utilizarea uleiului vegetal bogat în acid iruc în calitate de combustibil ce nu poluează atmosfera. Comisia Uniunii Europene a aprobat directiva "Despre contribuirea la utilizarea biocombustibilului şi a altor genuri de combustibil renovabile în transport".

Scopul şi importanţa lucrării:

Scopul acestei lucrări de faţă este de a încerca să aflăm cât mai multe despre descoperirile efectuate în ceea ce priveşte biocombustibilii, de a afla cât de poluanţi sau de inofensivi sunt pentru sănătatea umană şi pentru mediu. În continuare vor fi prezentate atât păreri pro, cât şi contra referitor la folosirea biocombustibililor.

Material şi metodă:

Numiţi biodiesel şi bioethanol, biocombustibilii sunt produse extrase din plante şi apoi prelucrate, ce pot fi amestecate cu motorină şi benzină, rezultatul fiind un combustibil mai puţin poluant. La noi începe în forţă producţia de biodiesel, dar se fac unele încercări şi pentru obţinerea bioethanolului.

Biodieselul se extrage din seminţele de rapiă; pe plan european se obţin în mod obişnuit circa 3 tone de sămânţă de rapiţă la hectar, din care se poate extrage o tonă de ulei crud de rapiţă. „Acest ulei crud poate fi folosit direct în motoare, până la 100% în perioada de vară, ca un adaos de 40% toamna, şi iarna într-o concentraţie mai mică“, explică profesorul Iosif Tripsa. Dar, pe lângă acest ulei, din rapiţă se mai obţine, prin procedeul de esterificare, şi ceea ce este cunoscut sub denumirea de biodiesel. „Tot un ulei vegetal, ce se amestecă la orice temperatură cu carburantul obişnuit. Însă aceste produse obţinute prin esterificare sunt mai scumpe şi necesită condiţii speciale“, afirmă Iosif Tripsa.

Utilizarea combustibililor proveniţi din uleiuri vegetale este posibilă în principal în următoarele variante: ulei vegetal pur, ulei vegetal în amestec cu motorina, metilester provenit prin esterificarea uleiului vegetal, amestec de metilester cu motorină, etc.

Biodieselul obţinut pe bază de uleiuri vegetale este un combustibil curat, biodegradabil şi reînnoibil, iar tehnologia de obţinere a acestuia este una curată; el nu este un produs petrolifer, dar poate fi amestecat în orice proporţie cu motorina pentru a avea un amestec combustibil ce se utilizează drept combustibil pentru motoarele cu ardere internă. Practic, orice autovehicul îl poate utiliza fără nici o modificare. În comparaţie cu motorina tradiţional, preţul este redus, iar noxele toxice produse sunt mult mai puţine. Este de aproximativ 10 ori mai puţin toxic decât sarea de bucătărie. Nu conţine sulf, permiţând folosirea de catalizatori. Nu este afectat consumul de combustibil sau turaţia motorului. Biodieselul poate fi utilizat fără nici oproblemă atât vara, cât şi iarna. Este mai puţin inflamabil – avantaje de stocare şi transport, punctul de aprindere a biodieselul fiind de 150°C, faţă de 70°C motorina diesel. Nu sunt necesare nici schimbări în sistemul de distribuţie (pompe, bazine, locaţii,etc).

Pentru obţinerea biocombustibilului se foloseşte mai des uleiul vegetal de rapiţă. Conform standardelor europene, din categoria uleiurilor bogate în acid iruc fac parte cele de rapiţă alimentară şi rapită sălbatică, la care conţinutul acidului iruc în ulei constituie 25-30%. Există şi soiuri de rapiţă alimentară şi sălbatică cu un conţinut redus de acid iruc, care se utilizează numai pentru obţinerea uleiului alimentar.

O altă metodă de obţinere a biodieselui este prin folosirea oricărui tip de ulei vegetal atât prospăt, cât şi recuperat după ce a fost folosit pentru gătit, în reacţie cu metanol în prezenţa sodei caustice. Proporţiile sunt de aproximativ 90% ulei şi 10% metanol, iar soda în jur de câteva zeci de grame la 1 litru de amestec. Perfect ecologic, cu grad minim de poluare, motorul nu mai face depuneri carbogazoase. Deşi motorul diesel a fost conceput să funcţioneze cu ulei, a fost adaptat pentru motorină din cauza vâscozităţii mari a acestuia. Acest lucru se remediază acum prin aplicarea esterizării lui cu alcool metilic, procedeu care îi aduce vâscozitatea la cea a motorinei. Un plus pentru înlocuirea motorinei cu uleiul este protejarea sistemului de injecţie datorită unei ungeri mai bune.