Bioetanol

1. INTRODUCERE

Înlocuirea combustibililor fosili cu biocombustibili este o tendinţă ce s-a definit în contextul creşterii preţului petrolului şi este prezentată ca fiind o alternativă ecologică, ce creează locuri de muncă şi nu are un impact social major. Aceste considerente nu sunt însă adevărate în mod automat, ci poate dimpotrivă.

În primul rând, fără politici şi măsuri de reducere a dependenţei de autovehiculele personale, impactul utilizării biocombustibililor asupra fenomenului schimbărilor climatice ar fi marginal - gradul de utilizare a transportului rutier ar continua să crească.

Producţia şi utilizarea biocombustibililor poate duce la reducerea presiunilor sociale şi de mediu produse de extracţia petrolului, însă ar duce la creşterea presiunilor asupra pădurilor, biodiversităţii şi producţiei alimentare, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din arderea combustibililor fosili, însă ar avea loc eliberarea dioxidului de carbon fixat în păduri – în urma defrişării pentru obţinerea de teren arabil în vederea cultivării biocombustibililor.

Prin utilizarea combustibililor proveniţi din “uleiuri vegetale” s-a demonstrat că pentru regiile locale de transport biocombustibilii sunt o soluţie mai economică decât combustibilii convenţionali. Celălalt avantaj este reducerea cu circa 70% a emisiilor de gaze cu efect de seră. Trebuie avute însă în vedere problemele legate de:

- mono-culturi;

- defrişarea suprafeţelor forestiere pentru a face loc culturilor pentru biocombustibili;

- impactul acestora asupra biodiversităţii şi asupra structurii culturilor pentru obţinerea de alimente;

- eliminarea organismelor modificate genetic.

2. PRODUSE CONSIDERATE BIOCOMBUSTIBILE

Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub formă lichidă sau gazoasă, produşi din biomasă.

Biomasa este partea biodegradabilă din produse, deşeuri şi reziduuri din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), sectorul forestier şi industria aferentă şi parte din deşeurile industriale şi municipale.

Conform reglementarilor existente numai produsele prezentate mai jos pot fi considerate ca biocombustibili:

(a)”bioetanolul”: etanol produs prin fermentaţie din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă a deşeurilor;

(b)”biodiesel”: un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal sau animal, de calitatea dieselului;

(c)”biogaz”: un combustibil gazos rezultat din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă a deşeurilor care poate fi purificat la calitatea gazului (natural) pur,

(d)”biometanol”: metanol produs prin fermentaţie din biomasă şi / sau din partea biodegradabilă a deşeurilor;

(e)”biodimetileter”: dimetilester produs din biomasă,

(f)”bio-ETBE (etil-terţo-butil-ester)”: ETBE este produs pe bază de bioetanol. Procentul în volum de bio-ETBE socotit ca biocombustibil este de 47%;

(g)”bio-MTBE (metil-terţo-butil-eter)”: un combustibil pe bază de biometanol.

Procentul în volum de bio-MTBE socotit ca biocombustibil este de 36%;

(h)”biocombustibilii sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice care au fost produse din biomasă;

(i)”biohidrogen”: hidrogen extras din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă a deşeurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil

(j) “ulei vegetal crud”; ulei vegetal produs din culturile oleaginoase, prin presare, extracţie sau proceduri comparabile, brut sau rafinat, dar nemodificat chimic, atunci când este compatibil cu motoarele la care este folosit şi când este conform cerinţelor normelor privind noxele.

3. CONSIDERATII GENERALE ALE BIOETANOLULUI

Utilizarea bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu ardere interna nu este o inventie recenta, fiind practicata de aproape un secol si jumatate.

Ideea folosirii bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu aprindere prin scânteie dateaza din primele decade ale secolului al XIX-lea.

În 1860 Nicolaus A. Otto a utilizat etanolul pentru alimentarea prototipului motorului sau, precursorul motoarelor cu aprindere prin scânteie de azi.

Marele constructor de automobile Henry Ford a proiectat motorul modelului T (1908) ca sa functioneze cu etanol si a construit împreuna cu Standard Oil o uzina pentru producerea acestui carburant în Midwest. Astfel, s-a ajuns ca în anul 1920 etanolul sa reprezinte cca. 25 % din vânzarile firmei Standard Oil.

Ford a continuat promovarea folosirii etanolului, dar în 1940 uzina a trebuit sa fie închisa sub efectul preturilor extrem de scazute oferite de industria petroliera.

Un dezavantaj major al motoarelor cu ardere internă este dependenţa acestora de resursele limitate de hidrocarburi.

Studiile efectuate în acest domeniu au demonstrat că, o dată cu dezvoltarea transportului auto bazat pe motoarele cu ardere internă, a crescut şi necesitatea producerii unei cantităţi mai mari de carburanţi din hidrocarburi. Din păcate resursele de petrol, pe care se bazează obţinerea carburanţilor auto, sunt limitate.