Extras din referat

Cresterea si dezvoltarea plantelor sînt conditionate si controlate de interactiunea dintre procesele fiziologice, iar acestea la rîndul lor sînt determinate de potentialul genetic al plantelor si factorii 'de me¬diu. Pentru orice proces vital-plantele trebuie sa aiba la 'dispozitie substante pe care le metabolizeaza si le folosesc pentru formarea celu¬lelor si tesuturilor. Ansamblul factorilor fizici si chimici ai mediului trebuie sa fie cuprinsi între anumite limite, iar substantele necesare bunei functionari a organismului plantei trebuie sa se gaseasca în can¬titati suficiente si la momentul optim la dispozitia plantei. Astfel plantele chiar fara a fi atacate de agenti patogeni prezinta anomalii morfologice sau de metabolism care sînt cunoscute sub numele de boli fiziologice, fiziopatii sau boli cauzate de factori abiotici.

în agricultura moderna, datorita faptului ca avem posibilitatea sa actionam asupra plantelor de cultura cu o gama larga de factori dintre care cei mai numerosi sînt de natura chimica, exista riscul ca neapli-carea corecta si la timp a acestora sa devina vatamatoare. în acest con¬text, fiziopatologia capata o importanta mai mare si simptomele bolilor datorate factorilor abiotici trebuie mai bine cunoscute.

Dintre factorii de mediu care pot influenta negativ dezvoltarea plantelor daca acestia se gasesc în exces sau în minus prezentam pe cei mai importanti.

Umiditatea solului. Este bine cunoscut faptul ca apa din sol care sta la dispozitia plantelor este fractiunea cuprinsa între capacitatea de cîmp si coeficientul de ofilire. Apa care este legata de particulele din sol cu tensiuni mai mari de 10-15 atmosfere nu mai este disponibila pentru plante. Exista situatii, ca în cazul argilei, cînd desi solul are un continut de apa pîna la 30%, aceasta apa nu este pusa la dispozitia plantelor.

Daca apa absorbita de plante este pierduta prin transpiratie, celu¬lele îsi pierd turgescenta, planta se ofileste si cresterea înceteaza. Daca planta îsi poate recapata turgescenta cînd o punem în mediul umed se considera ca ofilirea este temporara, iar în caz contrar ofilirea este permanenta si planta moare.

Umiditatea redusa din sol duce la acumularea ionilor toxici de mangan si bor si de asemenea slaba aprovizionare cu apa duce la în¬chiderea stomatelor, care are ca efect încetinirea schimbului de gaze, respectiv a bioxidului de carbon necesar fotosintezei.

Umiditatea din sol în exces poate avea si ea unele efecte negative asupra plantelor.

Pâ masura ce spatiile din sol se ocupa cu apa, oxigenul este înde¬partat si radacinile sînt asfixiate, iar substantele nutritive sînt spalate în adîncime, nemaifiind la dispozitia plantelor.

Se manifesta în conditiile tarii noastre la porumb, ovaz, sfecla de zahar, floarea-soarelui, vita de vie etc.

Carenta de potasiu produce simptome variate, ca: dimi¬nuarea taliei, aspectul de clorozai panasura si necroze care apar pe frunzele mai 'batrîne. Aceste aspecte se manifesta la sfecla de zahar, tomate, vita de vie, pomi fructiferi.

Carenta de calciu apare în apropierea zonelor de crestere la frunzele tinere care sufar decolarari si deformari ce duc în cele din urma la necroza vîrfului. Se observa la tomate, floarea-soarelui etc.

Carenta de magneziu apare sub forma de cloroza ce afec¬teaza frunzele mai batrîne, sau ea pete neregulate si de panasura ne-crotica.

Boala petelor gri la ovaz este o carenta datorita activitatii micro¬biologice din sol prin care acest element este blocat. Se observa la secara, ovaz, porumb, cartof, sfecla de zahar, floarea-soarelui, hamei, vita de vie si mar.

Carenta de bor duce la diminuarea cresterii tulpinilor si a radacinilor, deformarea limbului frunzelor,- aparitia de pete galbui între nervuri care degenereaza în cele din urma în necroze. Se observa la sfecla de zahar, floarea-soarelui si cartof.

Carenta de zinc se exteriorizeaza prin diminuarea taliei plantelor, deformarea frunzelor, aparitia de pete clorotice sau de dife¬rite alte nuante, îngrosarea limbului si aparitia aspectului de epinastie. Se observa la cartof, tomate etc.

Carenta în fier determina la plante aparitia clorozelor care variaza în intensitate de la pete abia vizibile, pîna la disparitia aproape totala a clorofilei. în solurile bogate în calciu, fierul este blocat si nu¬mai este la dispozitia plantelor. Se poate evita acest efect prin admi¬nistrarea de tratamente foliare cu saruri de fier solubile.

Influenta temperaturilor extreme.

Procesele fiziologice sunt direct sau indirect influentate de temperatura.

Temperaturile scazute. Unele specii de plante sînt rezistente la tem¬peraturi egale cu 0°C sau inferioare acestora, altele sînt serios afec¬tate de temperaturile scazute mai ales cînd durata de expunere este mai lunga.

Daunele cauzate de frig sînt însemnate din punct de vedere eco¬nomic, mai ales la speciile care provin din regiuni calde. La aceste spe¬cii sensibile apar punctuatii superficiale pe fructe, sensibilitatea spo¬rita fata de parazitii de debilitare ce produc putreziri, necroze superfi¬ciale sau interne si întîrzierea maturarii. Alte parti din plante sînt de asemenea sensibile la aceste conditii nefavorabile; spre exemplu, se¬mintele în curs de germinare sufera de asa-numitul fenomen de „clo-cire" care consta în putrezirea germenilor datorita actiunii unor micro¬organisme sapirofite ce se dezvolta mai ales în solurile reci si umede.