București - o capitală cu probleme

1. BUCURESTI. LIPSA UNEI STATII DE EPURARE A APEI PUNE ÎN PERICOL SANATATEA POPULATIEI

Bucureştiul este singura capitală europeană care nu are staţie de epurare a apei uzate. În aceeaşi situaţie mai sunt alte 40 de oraşe din România. Specialiştii avertizează că jumătate din populaţie este în pericol, să se îmbolnăvească. Dintre cele aproape 400 de staţii de epurarea apei din ţară, doar 14 funcţionează normal.

Sunt posibile îmbolnăviri din cauza nitraţilor şi nitriţilor. Cele mai vulnerabile persoane sunt copiii, femeile gravide si persoanele cu imunitate scazută.Sunt foarte expuşi cei din mediul rural, care folosesc apa din fântâni. Nici în zonele turistice situaţia nu e mai fericită. La Bran-Moeciu sau la Sibiu, de exemplu, nu există niciun mecanism de curăţare a apei.

Specialiştii susţin că apa din marile oraşe este tot mai murdară. Mulţi români beau apă de la chiuvetă. Cu toţii o folosim la mâncare şi la spălat. Nimeni nu se grăbeşte însă să ia masuri.

Circuitul apei prin mizeria Capitalei

Bucureştiul are staţie de alertă pentru poluare, trei megabaraje de acumulare, dar este singura capitală europeană fără staţie de epurare. Apele Române amendează lunar Primăria Capitalei pentru mizeria deversată în râul Dâmboviţa.

Inaugurări la pachet pe râul Argeş. În ultimele zile, compania naţională Apele Române şi concesionarul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din Capitală, Apa Nova Bucureşti, au inaugurat lucrări de sute de mii de euro.

Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) a dat drumul unui baraj în judeţul Giurgiu, la Ogrezeni, pe cursul inferior al râului Argeş, care, potrivit directorului general al ANAR, Marius Postelnicescu, poate asigura toată apa necesară municipiului Bucureşti în caz de fenomene meteorologice.

„Este prima acumulare principală de apă recepţionată după 1990, care are un debit de 26 de metri cubi pe secundă“, a adăugat Postelnicescu.

Apa Nova a deschis ulterior prima staţie de alertă-poluare, complet automatizată, care are rolul de a atenţiona în timp util asupra unor poluări accidentale şi de a permite companiei să ia toate măsurile de siguranţă.

Calamitatea ecologică de la periferie

Cu toate acestea, atât reprezentanţii Primăriei Capitalei, cât şi cei ai Ministerului Mediului recunosc faptul că Bucureştiul trebuie urgent să finalizeze lucrările la staţia de epurare de la Glina.

„Deversarea directă în râul Dâmboviţa a apelor uzate din Bucureşti este o mare calamitate ecologică, care afectează nu numai râul în sine, ci şi delta şi litoralul Mării Negre“, declara în 2006, la momentul finanţării proiectului, fostul edil al Capitalei, Adriean Videanu.

Dacă anul trecut lucrările au fost întrerupte din cauza hoţilor care ba au furat un transformator de câteva tone, ba mai multe calculatoare, printre care şi un laptop cu date privind evoluţia proiectului, în prezent se încearcă recuperarea a trei luni de întârziere.

„S-au modificat termenii proiectului, pentru că, de la măsurătorile din 2005, a apărut o nouă componenţă de poluare“, a explicat viceprimarul Capitalei, Răzvan Murgeanu.

El a adăugat că este vorba despre o creştere a gradului de poluare din apele deversate, cauzată de scăderea la jumătate a consumului de apă, faţă de cel din anul 2000.

Facturi cu amenzi la pachet

Primăria Capitalei plăteşte din această cauză facturi “umflate” cu amenzi, emise de către Apele Române. “Amenzile sunt în funcţie de încărcarea cu substanţe a deversărilor”, a spus directorul general al ANAR, Marius Postelnicescu.

El a adăgat că vor avea o discuţie săptămâna viitoare cu autorităţile locale privind propunerea de utilizare a noului baraj de pe Argeş. “Barajul nostru face cât cele două folosite în prezent de Municipalitate pentru apa care ajunge la robinetele bucureştenilor”, a explicat Postelnicescu.

În replică, Murgeanu a spus că speră că Apele Române nu vor dori să-şi scoată investiţia pe spatele Primăriei Capitalei.

Epurare la presiunea Comisiei Europene

Lucrările pentru construcţia de la Glina durează de mai bine de 20 de ani. Începută în 1985, ridicarea staţiei a fost suspendată în 1989.

După 2002, Comisia Europeană a făcut presiuni pentru construcţia unei staţii de epurare pentru Bucureşti, fapt pentru care s-a demarat un proiect în valoare de 108.300.000 de euro.

În 2010 va fi gata prima linie de epurare de la Glina, care va prelua puţin peste jumătate din apele uzate ale Capitalei.