Combaterea Malariei

I. INTRODUCERE

Malaria încă mai aduce suferinţă

Poate nu a-şi fi ales acest subiect, aş fi ales unul poate legat de poluare sau despre protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice din România, dacă nu aş fi fost şi eu lovit de această maladie necruţătoare. Am contactat această maladie în Angola cu toate măsurile profilactice pe care le-am luat. Am reuşit cu greu să scap de această boală, şi cred că prin acest referat o să-mi răspund la multele necunoscute pe care le-am avut despre această maladie în momentul plecării mele în Africa.

Se estimează că în lume există la ora actuală aproximativ două miliarde de persoane expuse malariei. Dintre acestea, nu mai puţin de 100 de milioane sunt bolnave şi unul-două milioane decedează anual ca urmare a infecţiei. Malaria este o problemă majoră de sănătate publică în lume, cu deosebire în zonele subtropicale şi tropicale. Încercarile repetate de eradicare nu au avut succes, iar boala este în prezent cea mai răspândită din lume.

Din antichitate

Este una dintre cele mai vechi boli din lume, care a avut un impact uriaş asupra istoriei omenirii. Documentele păstrate din antichitate atestă că malaria a existat în India, China, Egipt, Grecia şi Imperiul Roman", ne spune profesorul Nicolae Marcu, şeful Catedrei de Istoria Medicinei UMF "Carol Davila". S-au descoperit mumii egiptene care prezentau splenomegalie (splina mărită), o manifestare a malariei care dovedeşte că boala a afectat Egiptul. În China a existat chiar un remediu contra malariei: o plantă, Dichroa febrifuga, care se folosea empiric în tratamentul bolii. Multe secole mai târziu s-a descoperit că rădăcina de Dichroa conţine alcaloizi, substanţe care combat în mod efectiv malaria.

Celebre victime

În Europa, cu deosebire în Roma antică, malaria a făcut nenumărate victime. Unii istorici au afirmat chiar că infecţia ar fi fost responsabilă de căderea Imperiului Roman. Este poate o exagerare, dar cert este că mulţi oameni au căzut victime acestei infecţii parazitare. Dintre cei mai cunoscuţi nouă sunt Alexandru Macedon, Alaric, Otto al II-lea, Dante, Caravaggio, Oliver Cromwell. Bolnavi de malarie au fost Gingis Han, Cristofor Columb, Cardinalul Richelieu, Cesare Borgia, Ernest Hemingway, George Washington, James Monroe, Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt şi mulţi alţii. "În timpul lui Ludovic al XIV-lea a izbucnit o epidemie severă la Versailles chiar în perioada construcţiei palatului. La fel s-a întamplat şi la construcţia Canalului Panama, care a fost chiar întreruptă din cauza malariei", relatează prof. Nicolae Marcu.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, malaria era atât de răspândită la Washington, D.C., încât un medic de frunte a propus - fără succes însă - acoperirea oraşului cu o gigantică plasă de ţânţari.

În timpul Războiului Civil din SUA, un milion de decese în rândul unioniştilor au fost puse pe seama malariei, iar în teatrul de război din Pacific, în Al Doilea Război Mondial, pierderile provocate de această boală le depăşesc pe cele suferite în luptă. Unii cercetători cred că unul din doi oameni care au trăit de-a lungul istoriei a murit de malarie.

Transmitere. Cele patru specii de parazit al malariei (Plasmodium malariae, Plasmodium falciparum, Plasmodium vivax si Plasmodium ovale) sunt transmise de ţânţarul Anophel-femela. Parazitul ajunge în ficat, apoi trece în sange şi distruge hematiile.

Simptome. Perioada de incubaţie a malariei durează în general una-două săptămâni. Boala are trei semne clinice distinctive: febra, anemia şi splenomegalia (mărirea splinei). Puseele de febră se produc în general din două în două zile (febra terţă).

Tratament. Pentru accesele de febră, chinina este indispensabilă. Preventiv înainte de a pleca într-o ţară în care există malarie se fac tratamente antipaludice. O altă măsură de precauţie în aceste cazuri o constituie protecţia împotriva ţânţarilor.

Descoperiri. Malaria sau paludismul, după denumirea sa ştiinţifică (lat. palus, mlaştină), este determinată de un parazit. El a fost descoperit însă abia în anul 1888 de medicul militar francez Alphonse Laveran.

Pentru descoperirea sa, Laveran a primit Premiul Nobel în 1907. Câţiva ani mai târziu, medicul englez Ronald Ross a descoperit rolul ţânţarului femelă de Anophel ca sursă transmiţătoare a paludismului. Deşi se bănuia încă din antichitate legătura malariei cu ţânţarii, doar Ronald Ross a reuşit să demonstreze ştiinţific ipoteza. Medicul englez a obţinut şi el Premiul Nobel în 1903, chiar înaintea lui Laveran.

Prin abilitatea sa de a se adapta şi a supravieţui" - spune Robert Gwadz, care a studiat malaria la Institutul Naţional pentru Sănătate, de lângă Washington, D.C., timp de aproape 35 de ani -, "parazitul malariei e un geniu. E mai deştept decât noi."

II. PLANETA PĂMÂNT, O PLANETĂ A MALARIEI?

1. Trăim pe o planetă a malariei.

Acest lucru poate să nu fie deloc evident pentru ţările bogate, în care malaria e considerată - şi asta doar dacă cineva o ia în considerare - o maladie în cea mai mare parte eradicată, precum pojarul sau poliomielita.

În realitate însă malaria afectează acum mai mulţi oameni ca oricând. E o boală endemică pentru 106 naţiuni şi ameninţă jumătate din populaţia lumii.

În anii din urmă, parazitul s-a întărit atât de mult şi şi-a dezvoltat rezistenţa la atât de multe medicamente, încât cele mai virulente tulpini de-abia dacă mai pot fi controlate. Anul acesta, malaria va afecta până la jumătate de miliard de oameni.