Compostarea

Compostarea, reprezintă tehnica de transformare a deşeurilor organice în îngrăşăminte, cuprinzând totalitatea transformărilor microbiene, biochimi-ce şi fizice pe care le suferă deşeurile vegetale sau animale de la starea lor iniţială şi până când ajung în diferite stadii de humificare, stare calitativ superioară diferită stării iniţiale.

Dintre sursele de reziduuri folosite astăzi în compostare se pot aminti: reziduuri din agricultură, din industrie şi nu în ultimul rând din administraţiile locale (parcuri, plaje, staţiile de epurare orăşeneşti). Cele mai mari probleme legate de cantităţile uriaşe de reziduuri o reprezintă deşeurile menajere şi reziduurile zootehnice.

Compostarea, ca şi depozitarea sau incinerarea, aparţine procedeelor clasice de tratare a deşeurilor. Este o metodă de tratare ecologică utilă deoarece partea biodegradabilă din deşeuri, care reprezintă în jur de 50% din totalul deşeurilor casnice, poate fi reintrodusă în ciclul natural. Comparată cu alte metode de tratare a deşeurilor, compostarea presupune numai o încărcare redusă a mediului înconjurător.

Pe lângă compostarea deşeurilor municipale, se compostează şi deşeurile din parcuri, alte deşeuri biodegradabile descentralizate din agricultură, din horticultură şi din grădiniile proprii. Această tehnică este avantajoasă mai ales în zone preponderent agricole, compostarea nu poate fi un înlocuitor pentru tratarea tehnică a deşeurilor din fabriciile de transformare în compost, mai ales în zone cu preponderanţă orăşenească.

Deşeurile, ce trebuiesc utilizate la compostare, trebuie să aibă o componentă preponderent biodegradabilă şi un conţinut mic de elemente nocive. Deşeurile principale ce pot fi utilizate sunt :

-fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere şi asimilabile ;

-deşeuri de grădina şi parcuri ;

-deşeuri din pieţe ;

-resturi biodegradabile din industria alimentară ;

-nămol orăşenesc.

Aceste fracţii de deşeuri biodegradabile reprezintă de la 50 la 60% din totalul deşeurilor municipale.

Pe lângă substanţele biodegradabile ce se pot descompune sunt necesare şi următoarele substanţe minerale :

-furnizoare de substanţe nutritive (azot, fosfor, potasiu) ;

-furnizoare de microelemente pentru microorganisme şi plante ;

-medii tampon alcaline pentru neutralizarea dioxidului de carbon şi a acizilor organici ;

-suprafeţe de absorţie pentru produsele intermediare şi finale din cadrul procesului de alterare ;

-mediu de dezvoltare pentru nenumărate tipuri de microorganisme.

Tehnici de compostare

Alterarea este procesul principal al fiecărei instalaţii de compostare. În vederea realizării alterării este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe :

-accelerarea proceselor prin optimizarea condiţiilor de alterare ;

-direcţionarea procesului aerob;

-verificarea emisiilor.

Alterarea preliminară

Sistemele de alterare preliminară sunt utile atunci când trebuie produs compost proaspăt, brut şi pentru instalaţiile amplasate în vecinătatea zonelor rezidenţiale unde trebuie evitate emisiile din fazele de alterare intensive. Se disting doua sisteme de alterare preliminară şi anume cea dinamică şi cea statică. Sistemele statice de alterare preliminară prezintă diverse avantaje în ceea ce priveşte obţinerea în condiţii igienice mai bune a unui produs de calitate superioară. Sistemele dinamice sunt eficiente din punctul de vedere a rapidităţii derulării etapelor de alterare, astfel produsul final poate intra mai repede în circuitul de valorificare.

Alterarea ulterioară

Numai în cazul în care se doreşte obţinerea unui compost maturat se va realiza faza de alterare ulterioară a materialului precompostat. În timp ce înainte se parcurgea o etapă de alterare ulterioară în stoguri triunghiulare, în ziua de astăzi sunt mai eficiente stogurile trapezoidale, mutabile, care permit o alterare mai rapidă şi necesită un spaţiu mai redus.

Compostarea în stoguri

Acesta este procedeul cel mai vechi de compostare. O problemă principală a acestui procedeu o reprezintă alimentarea cu insuficient oxigen a materiei pentru realizarea compostului, lucru care se poate realiza numai în condiţii de mică înălţime a stogurilor. Din acest motiv stogurile mai înalte sunt de regulă mutate sau aerisite sistematic. Compostarea în stoguri se poate realiza cu material fărămiţat sau nefărămiţat, dar ultimul procedeu prezintă unele dezavantaje.