Conservarea Biodiversității

1.Situaţia actuală în România

1.1.Habitate naturale, specii sălbatice de floră şi faună

Ecosistemele naturale şi seminaturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops, au fost identificate şi caracterizate un numar de 783 tipuri de habitate (13 habitate de coasta, 89 de zone umede, 196 de pajisti, 206 de padure, 54 de mlaştină, 90 de stâncării/nisipuri şi 135 agricole) în 261 de zone analizate de pe întreg teritoriul ţării. Nivelul ridicat al diversităţii habitatelor reflectă şi un nivel ridicat al diversităţii speciilor de floră şi faună.

Pe teritoriul României au fost identificate 3700 specii de plante, din care până în prezent 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1253 rare. Speciile caracteristice păşunilor reprezintă aproximativ 37% din totalul celor existente în România. Există, de asemenea, un numar de 600 specii de alge şi peste 700 specii de plante marine şi costiere. Speciile endemice reprezintă 4%. Astfel, s-au identificat un numar de 57 de taxoni endemici (specii şi subspecii) şi 171 taxoni subendemici.

În ceea ce priveşte fauna, au fost identificate un numar de 33792 specii de animale, din care 33085 nevertebrate şi 707 vertebrate. Din cele 707 de specii de vertebrate identificate, dintre acestea 55 sunt periclitate, 69 sunt vulnerabile şi 24 sunt rare.

1.2.Situaţia ariilor naturale protejate

În România există 13 Parcuri Naţionale (16,83 % din suprafaţa totală a ariilor protejate), 13 Parcuri Naturale (42,32 %), precum şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (31,59 %) şi alte tipuri de arii protejate 9,26%. Suprafaţa totală a parcurilor naţionale, parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei este de 1687,460 ha (121.779 ha suprafaţa maritimă), ceea ce reprezintă 7 % din suprafaţa terestră a ţării. În afara parcurilor naţionale, parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei există circa 935 de rezervaţii ştiintifice, monumente ale naturii şi rezervatii naturale a căror suprafaţă totală nu a fost încă determinată, însă este estimată la aproximativ 180000 hectare. Prin urmare, suprafaţa terestră a ariilor naturale protejate acoperă 7,8% din suprafaţa terestră a ţării la finele anului 2005 . Până la sfârsitul anului 2013, acest procent urmează să crească la 15%. Au fost identificate 116 Arii Speciale de Protecţie (ASP) şi 79 Situri de Interes Comunitar (SIC) care îndeplinesc criteriile Reţelei Natura 2000. La nivel naţional au fost atribuite în custodie 362 arii naturale protejate diverselor organizaţii publice şi private.

1.3.Situaţia zonei costiere

Litoralul românesc se aflã într-o stare gravã sub raportul extinderii eroziunii, pe cca 60 - 80 % din lungimea tãrmului, lãtimea plajei se diminueazã în fiecare an. În zona Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii, plaja a pierdut din suprafatã, în ultimii 35 ani peste 2400 ha (cca. 80 ha/an) în timp ce acumulãrile au fost de numai 200 ha (cca. 7 ha/an). Linia ţãrmului s-a retras pe distante variabile de la un sector de tãrm la altul, cu valori cuprinse între 180 si 300 m, iar valoarea maximã de retragere, în unele puncte, a depãsit 400 m. Pe unele porţiuni în care lãţimea cordonului litoral este mai redusã, la furtuni marea acoperã complet tãrmul, uneori formând breşe, care se unesc cu apele lacurilor litorale, în acest fel fiind afectat ecosistemul specific al lacului respectiv. Până în prezent în Marea Neagră au fost inventariate aproximativ 1500 specii de vertebrate şi nevertebrate. Urmare a accentuării poluării industriale şi orăşeneşti din ultimele două decenii s-a constatat reducerea unor specii de peşti răpitori, cât şi a unor specii de peşti cu importanţă economică (scrumbie, calcan, hamsie, stavrid, sturioni).