Conservarea și Protecția Biodiversității din Mediul Marin

Introducere:

Prin biodiversitate înţelegem întreaga gamă a modalităţilor prin care se manifestă viaţa, cu toate formele ei de existenţă şi de asociere: variabilitatea genetică a indivizilor, diversitatea speciilor din asociaţiile de organisme şi diversitatea ecosistemelor.

Diversitatea biologică sau biodiversitatea este unul dintre termenii cheie în domeniul conservării, incluzând bogăţia vieţii şi diversele modele.

În prezent, termenul de biodiversitate a ajuns să reprezinte ceea ce avem şi este pe cale să pierdem, un simbol al unei lumi în sânul careia au evoluat cultura şi conceptele noastre, o lume care este pe cale să se schimbe ireversibil.

Ţările dezvoltate care au utilizat fără restrişte resursele naturale manifestă acum o ingrijorare crescândă, deşi tardivă, în faţa distrugerii biodiversităţii.

Studiul biodiversităţii este în prezent o direcţie prioritară de cercetare, dar există încă diferenţe semnificative în modul în care este definită, delimitată şi studiată.

Capitalul natural reprezentat de ecosisteme naturale şi seminaturale formează „suportul vieţii”, asigurând resursele si serviciile care stau la baza dezvoltării socio-economice.

Pentru stoparea distrugerii biodiversităţii preocuparile actuale sunt justificate de rata nemaiântîlnită cu care aceasta este pierdută, fiind intr-un real pericol de dispariţie categorii întregi de componente ale sale.

Biodiversitatea este sub o amenintare fară precedent datorită presiunii antropice.

Dispar categorii întregi de ecosisteme, fară a se putea determina interacţiunile dintre componentele lor care să permită menţinerea calităţii vieţii pe Pământ.

Speciile care supravietuiesc suferă o reducere a variabilităţii genetice.

Distrugerea componentelor biodiversităţii reduce opţiunile viitoare ale umanităţii şi amenintă însăşi posibilitatea continuităţii societăţii umane.

În pofida pericolului evident şi măsurabil în termeni economici, se caută încă şi mai multe argumente pentru a justifica conservarea şi protectia biodiversitatii

Valorile biodiversităţii formează patrimoniul natural care trebuie folosit de generaţiile actuale fără a mai periclita sansa generaţiilor viitoare de a se bucura de aceleaşi condiţii de viaţă.

Concepte cheie: tratate

Biodiversitate; capital natrural; ecosisteme naturale; biodiversitatea ecosistemelor marine; studiul diversităţii biologice; componente ale ecosferei; protecţia mediului marin; poluarea mediului marin; conservarea naturii;

Tratarea subiectului:

Biodiversitatea trebuie conservată pretutindeni pe Pamânt, deoarece generează pe de o parte bunuri şi asigură servicii direct utilizabile sistemului socio-economic uman, iar pe de altă parte menţine procesele ecologice la nivel local, regional şi global.

Cantitatea de informaţii asupra distribuţiei biodiversităţii sporeşte permanent.

Se cumulează şi cele care dovedesc rolul şi importanţa acesteia în menţinerea proceselor ecologice, dar şi informaţiile privind căile de deteriorare, care confirmă, astfel, existenţa unei crize globale.

La sfârşitul anilor ’60 studiul diversităţii biologice se limita doar la elaborarea listelor de specii periclitate, endemice sau rare (Liste Rosii).

În anii ’80 s-a atins un nivel superior de înţelegere, studiul biodiversităţii extinzandu-se la nivel regional.

Începe să fie studiată biodiversitatea ecosistemelor marine, să fie recunoscută importanţa ecosistemelor reprezentative şi a regiunilor biogeografice.

Odată cu dezvoltarea ingineriei genetice, a industriei farmaceutice şi cosmetice, începe să fie recunoscută importanţa economică a speciilor de plante, animale şi microbiene.