Contribuții la Studiul Dăunătorilor Prunului la SCDP Vâlcea

Domeniu: Ecologie

Conține 5 fișiere: doc

Pagini : 82 în total

Cuvinte : 17254

Mărime: 5.98MB (arhivat)

Publicat de: Ioan Albu

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: LECTOR DR. DANIELA ILIE

UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE SPECIALIZAREA ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul I: Dăunătorii culturilor pomicole 1
1.1: Caractele generale ale insectelor 1
1.2: Răspândirea insectelor 2
1.3: Dăunătorii prunului- încadrare sistematică, morfologie, biologie,
mod de atac 5
1.3.1: Viermele prunelor 5
1.3.2: Viespea neagră 8
1.3.3: Viespea galbenă 10
1.3.4: Omizi defoliatoare-Cotarii 11
1.3.4.1: Cotarul verde 11
1.3.4.2: Cotarul brun 12
1.3.5: Afidele 13
1.3.5.1: Păduchele cenuşiu 13
1.3.5.2: Păduchele din San José 15
1.3.6: Păianjenii tetranychizi 17
1.3.6.1: Păianjenul brun al pomilor 17
1.3.6.2: Păianjenul roşu al pomilor 19
Capitolul II: Influenţa factorilor de mediu asupra dăunătorilor 21
2.1: Factorii abiotici 21
2.1.1: Temperatura 21
2.1.2: Umiditatea relativă şi apa 23
2.1.3: Lumina 24
2.1.4: Radiţia solară 24
2.1.5: Vântul 25
2.2: Factorii biotici 25
2.2.1: Hrana 25
2.2.2: Zoofagii 26
2.2.3: Epizotiile 26
Capitolul III: Metode utilizate în prognozarea, avertizarea, combaterea
şi determinarea eficacităţii unor produse 27
3.1: Prognoza şi avertizarea 28
3.1.1: Prognoza 28
3.1.2: Avertizarea 30
3.2: Combaterea dăunătorilor. Metode şi mijloace utilizate 31
3.3: Determinarea eficacităţii produselor 35
Capitolul IV: Descrierea cadrului natural 36
4.1: Localizarea Judeţul Vâlcea 36
4.2: Relief 36
4.3: Clima 36
4.4: Reţeaua hidrografică 37
4.5: Solul 37
4.6:Poziţia geografică a localităţii Bujoreni 39
Capitolul V: Descrierea metodei de lucru utilizată la SCDP Vâlcea pentru combaterea dăunătorilor la fructe 41
5.1: Localizarea punctelor de captură 41
5.2: Metoda de captură 41
5.3: Metoda de combatere 42
Capitolul VI: Rezultate şi discuţii 43
6.1: Rezultate obţinute în perioada 2005-2007 43
6.1.1: Frecvenţa dăunătorilor la fructificaţia prunului 43
6.1.2: Frecvenţa dăunătorilor defoliatori 47
6.1.3: Dimanica masculilor de Laspeyresia funebrana
în perioada 2006-2007 53
6.1.4: Influenţa numărului de tratamente asupra atacului produs
de viermele prunelor 59
6.1.5: Eficacitatea unor pesticide folosite în combaterea
dăunătorilor prunului în anul 2007 61
6.2: Rezultate obţinute în anul 2008 63
6.2.1: Dinamica Laspeyresiei funebrana în anul 2008, în cadrul
plantaţiei Bujoreni, la soiul Agen 63
6.2.2: Eficacitatea unor pesticide şi preparate biologice folosite în combaterea dăunătorilor prunului în anul 2008, în plantaţia Bujoreni la soiul Agen 69
6.2.3: Eficacitatea unor pesticide folosite în combaterea dăunătorilor
prunului în anul 2008, în plantaţia Bujoreni la soiul Stanley 70
6.2.4: Eficacitatea unor acaricide folosite pentru combaterea acarienilor tetranychizi în anul 2008, în plantaţia Bujoreni la soiul Stanley 72
Concluzii 73
Bibliografie 75

Extras din referat

Clasa Insecta cuprinde cel mai mare număr de reprezentanţi din Încrengătura Arthropoda, reprezentând circa 70% dintre speciile cunoscute ale regnului animal. Fiecare specie de insectă se dezvoltă în condiţii de mediu favorabile pentru ea, astfel arealul lor geografic cuprinzând aproximativ toate mediile de viaţa, cel mai populat fiind mediul terestru. De aceea insectele pot să fie găsite şi identificate cu uşurinţă în mediul agricol, forestier, pomicol unde produc cele mai multe pagube.

În prezenta lucrare se descriu principalele categorii de insecte ce au un impact dăunător semnificativ asupra pomilor fructiferi. Cunoaşterea caracteristicilor esenţiale ale insectelor (morfologia, biologia), precum şi a elementelor care duc la înmulţirea lor, devine utilă pentru a interveni în prevenirea, stoparea dezvoltării şi combaterea lor. Cauzele care determină formarea şi dezvoltarea focarelor de dăunători sunt multiple, analiza lor fiind făcută în ansamblu; printre ele menţionăm: biologia fiecărei insecte, influenţa factorilor de mediu, mai ales factorii climatici, precum şi natura şi structura vegetaţiei pomicole.

În cadrul culturilor de prun, se întâlneşte o gamă variată de insecte: Laspeyresia funebrana, Hoplocampa minuta, H. flava, omizi defoliatoare, afide , păianjeni tetranychizi, dar o influenţă deosebită se observă la viermele prunelor (Laspeyresia funebrana) al cărui atac se manifestă asupra fructelor în toate stadiile lor de dezvoltare.

Cu o largă răspândire în ţara noastră, din zona de stepă până în zona pădurilor de stejar şi fag, zonă benefică pentru dezvoltarea culturilor pomicole, în cazul de faţă a culturilor de prun, dăunătorii prezentaţi impun o combatere raţională, respectiv utilizarea mai multor metode şi mijloace chimice şi a unor organisme sau substanţe secretate de acestea cu scopul limitării populaţiilor de dăunători.

În sprijinul elaborării acestei lucrări, mulţumirile se cuvin doamnei lector doctor Daniela Ilie, precum şi doamnei doctor Silvia Preda, de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Vâlcea pentru informaţiile şi datele furnizate.

CAPITOLUL I

Dăunătorii culturilor pomicole

1.1. Caractere generale ale insectelor

Clasa Insecta sau Hexapoda, este formată din cel mai mare număr de reprezentanţi din Încrengătura Arthropoda ( cca. 70% dintre speciile cunoscute din regnul animal).

Insectele, spre deosebire de alte animale, se caracterizează prin faptul că prezintă 6 picioare, de unde şi denumirea de „ hexapode”. Sunt animale cu dimensiuni ce variează de la 0,25 mm ( unele coleoptere şi hymenoptere ), până la 150- 280 mm ( unele coleoptere şi lepidoptere).

Insectele respectă caracterele generale ale artropodelor: segmentaţie heteronomă, cuticulă chitinizată, apendice perechi - de regulă articulate - ochi faţetaţi, aparat circulator deschis, aparat excretor şi genital închis spre hemocel, tub digestiv în linie dreaptă, sistem nervos ganglionar şi scalariform; prezentând şi particularităţi proprii:

-corpul este alcătuit din trei păriţi distincte (cap, torace şi abdomen)

-capul prezintă o pereche de antene, organele vizuale (ochi compuşi şi oceli) şi piese bucale

-toracele este format din trei segmente, purtând organele de locomoţie: 2 perechi de aripi (cu excepţia apterigotelor, care sunt lipsite în totalitate de aripi) şi 3 perechi de picioare

-abdomenul este lipsit de picioare; unele apendice locomotorii întâlnindu-se la insectele inferioare (apterigote) şi la larvele unor grupe superioare (lepidoptere, etc.).

Respiraţia insectelor este traheală, dar uneori poate fi completată şi de cea cutanată.

Fiind grupul cel mai numeros de specii animale, insectele, au cucerit toate mediile de viaţă, dar în condiţii favorabile de mediu ele se pot înmulţii în mod considerabil, producând daune însemnate culturilor agricole, forestiere şi pomicole.

Fig. 1 Schema acătuirii corpului la insecte

Ve-vertex; Fr-fruntea; Ge-obraji; Cl-clipeu; Oc-ochi; Ocl-oceli; Ant-antene; Lbr-buza superioară (labium);

Lb-buza inferioară (labium); Md-mandibule; Mx-maxile; Prn-pronot; Mzn-mezotorace; Mtn-metatorace;

Ar-aripi; Pc-picioare; Stg-stigme; Ce-cerci; An-anus; Ov-ovipozitor

1.2. Răspândirea insectelor

Fiecare specie de insectă se dezvoltă în anumite condiţii de mediu, favorabile pentru ea.

Arealul geografic al speciei, reprezintă suprafaţa de teren pe care populaţia unei specii trăieşte şi se înmulţeşte.

Astfel, în răspândirea hexapodelor, un rol important îl au factorii ecologici (climă, sol, hrană, etc.), precum şi factorii antropici (activitatea umană). Omul a contribuit şi contribuie, în mod conştient sau inconştient, în mare măsură la răspândirea şi la formarea complexului de dăunători, prin diferitele forme de activitate pe care le desfăşoară ( comerţ, lucrări de punere în valoare a unor terenuri, aplicarea de tratamente cu pesticide, etc.)