Crustaceele

Având dimensiuni foarte diferite, de la animale planctonice microscopice până la crabul-păianjen uriaş din Japonia, toate crustaceele au un elemet comun: un schelet extern artictulat şi dur care susţine corpul animalului şi îl protejează.

Crustaceele reprezintă una din grupele de animalele care și-au dezvoltat un schelet articulat complex, asemănător unei carapace. Aceasta susţine muşchii și organele interne ale animalului și îl protejează de duşmani. Toate aceste animale sunt cunoscute sub denumirea generică de artropode, ceea ce înseamnă picioare articulate. Aceasta pentru a le deosebi, în mod evident, de moluștele cu cochilie, ca de exemplu scoicile și midiile, care sunt învelite într-o crustă tare și având articulațiile mobile.

Cel mal cunoscut grup de artropode îl reprezintă insectele dar mai sunt multe alte creaturi, cum ar fi păianjenii, scorpionii, centipedele și miriapodele, care au aceeaşi structură a scheletului. Unele dintre aceste animale sunt asemănătoare crustaceelor. Ele și-au dezvoltat corpul de artropodă deoarece aceasta reprezintă cea mai bună soluție pentru a le susţine și totodată de a le proteja ţesuturile delicate.

Scheletul extern, numit și exoschelet este de fapt tegumentul îngroșat și durificat numit cuticul. Compoziția acestuia variază în funcţie de tipul animalului, dar în rândul insectelor el este de obicei din chitină, un material cornos, flexibil, asemănător celulozei (componenta principala a lemnului). În multe cazuri, la crustaceele mari, marine, cum ar fi crabii si homarii, cuticulul este impregnat cu calciu, astfel încât "carapacea" devine mult mai dură, mai calcifiată. Animalul este astfel protejat de multe pericole si el poate să crească până la dimensiuni mari fară să se prăbușească sub propria lui greutate.

Dificultăţi de creştere

Procesul de creştere este plin de dificultăţi și pericole. La animalele cu schelet intern - cum suntem și noi - oasele cresc, pur și simplu în acelaşi timp cu muşchii si organele care le înconjoară. Exoscheletul cornos sau calcaros al unui artropod nu poate însă să crească în acelaşi fel. Dacă muşchii și organele interne ale animalului continuă să se dezvolte excesiv, presiunea internă va crește până când cuticulul va crăpa.

Fenomenul nu se petrece la întâmplare. Sub armura curentă, animalul mai are una, pentru înlocuire, care se află într-un anumit stadiu de dezvoltare. Când exoscheletul este pregătit pentru, a fi schimbat – și animalul începe să simtă strânsoarea – crusta este forţată să cadă, chiar de presiunea aerului sau a apei pentru a scoate la iveală cuticulul aflat sub ea. În timpul cât acesta este incă moale, animalul îl umple cu aer sau apă, pentru ca atunci când crusta va fi dură, sa-i permită animalului să crească. În aceasta perioadă, animalul simte nevoia sa se ascundă, simţindu-se vulnerabil.

Anatomia

Unele artopode, cum ar fi insectele si păianjenii, au un număr bine definit de membre (șase Ia insecte, opt Ia păianjeni), însă la crustacee numărul lor este mult mai variat.De obicei, un crustaceu are o pereche de membre pentru fiecare segment al corpului. Această structură de bază este evidentă dacă observăm una din crustaceele cele mai comune, si anume păduchele de lemn.

Corpul acestui animal, asemănător unui armodial, este alcătuit dintr-un șir de segmente blindate, fiecare segment având câte o pereche de membre. Ele nu au însă toate acelaşi rol. Cele de pe primele șapte segmente, situate în imediata vecinătate a capului, sunt folosite pentru deplasare, spre deosebire de cele de pe următoarele cinci segmente, care au fost adaptate pentru a deveni organe de respiraţie. Perechea de membre care se află pe segmentul final are mai degrabă rolul unui organ de simţ decât cele două perechi de antene care pornesc din capul mic al animalului. Cu toate că segmentele păduchelui de lemn par a fi asemănătoare, la o privire mai atentă se poate observa că ultimele sase formează o coadă, inserată in ultimele şapte segmente "umblătoare". La multe crustacee, această distincţie esle mult mai evidentă, segmentele "umblătoare" unindu-se cu capul, pentru a forma un segment cap-corp principal, numit cefalotorax.