Degradarea Mediului

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Degradarea Mediului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 4 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mercioiu Oana

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Ecologie

Extras din document

Degradarea prin supraexploatarea resurselor biologice

Mediul reprezintă totalitatea condiţiilor de climă şi relief în care trăiesc organismele.

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi în activităţile umane care asigură menţinerea echilibrului ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om şi condiţiile de dezvoltare a societăţii.

Factorii naturali ai mediului înconjurător sunt apa, aerul, solul, organismele animale şi vegetale, precum şi procesele şi fenomenele naturale.

Protecţia mediului = ocrotire + conservare

Natura se găseşte în faţa unui declin ecologic, în care factorul antropic a avut rolul determinant, ca factor de deteriorare prin mijloace directe-indirecte, multiple şi complexe, apropiate sau îndepărtate în timp. Intervenţia omului în biosferă în mod abuziv a dus la sărăcirea diversităţii speciilor şi la creşterea instabilităţii biocenozelor, cu dereglarea echilibrelor naturale.

Resursele sunt de 2 feluri, şi anume regenerabile şi neregenerabile. Resursele regenerabile sunt resursele biologice (speciile), solul, apa, iar resursele neregenerabile sunt resursele minerale şi combustibilii fosili.

Supraexploatarea speciilor se face prin vânătoare şi pescuit în exces, defrişarea pădurilor, suprapăşunatul şi distrugerea habitatelor. Se consideră ca datorită activităţilor umane au dispărut 311 specii de vertebrate dintre care 173 sunt păsări, 102 mamifere, 19 peşti, 17 reptile.

Defrişarea pădurilor a contribuit la degradarea solurilor, la creşterea aridităţii climatului, intensificarea vitezei vânturilor şi apariţia inundaţiilor. Dacă în trecut pădurile ocupau 2/3 din suprafaţa (130 milioane km2), astăzi ele mai reprezintă doar 30% (41 milioane km2). Despăduririle masive în scopul valorificării lemnului constituie o cauză esenţială a degradării solului prin eroziune. Reducerea “aurului verde” este ameninţat în ziua de azi de ploile acide, care au distrus în Germania, Marea Britanie până la 45% din suprafaţa împădurită, în special pădurile de conifere. Pentru menţinerea învelişului protector al ecosferei, O.N.U. a luat măsuri de protecţie a pădurilor la scară planetară, în sensul conservării solului, a resurselor de apă şi a purificării aerului. Pădurea are o funcţie foarte importantă, şi anume de recreere şi sursă de ozon pentru om.

Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem apare ca urmare a procesului de păşunare intensivă de către animalele ierbivore. În cazul animalelor domestice care se supus factorului antropic, apare suprapopularea păşunilor şi dezgolirea biotopului care îşi pierde posibilitatea de regenerare. Animalele domestice ţinute pe suprafeţe limitate, prin călcarea solului, duc la tasarea acestuia şi strivirea învelişului vegetal. Astfel vegetaţia dispare de pe anumite suprafeţe ducând treptat la eroziune şi degradare, şi împreună cu seceta îndelungată duce la extinderea deşertului.

Degradarea prin introducerea de noi specii

Introducerea de noi specii constă în introducerea unor specii în alte ecosisteme decât cele cuprinse în arealul lor natural. Introducerile pot fi intenţionate în scop economic, estetic sau din capriciu, şi pot fi neintenţionate.

O specie care pătrunde într-o biocenoză nouă se poate înmulţi excesiv, afectând alte specii cu care se hrăneşte sau pe care le concurează pentru hrană, spaţiu, lumină, apă. Astfel se poate ajunge la distrugerea pădurilor, a păşunilor, a viilor, a unor culturi agricole. În zonele de origine, aceste specii nu produc de obicei daune considerabile.

În noile zone în care a pătruns specia respectivă lipsesc animalele parazite şi prădătoare, precum şi patogenii adică bacteriile, ciupercile care produc boli. În lipsa acestora, speciile invazive îşi măresc efectivul, ajungând să strice echilibrul dintre populaţiile biocenozei, iar prin distrugerea plantelor din ecosistemele amenajate pot afecta interesele omului.

Un exemplu în acest caz îl constituie gândacul de Colorado care este originar din vestul Statelor Unite. La noi în ţară dăunătorul a fost semnalat în 1952 în judeţul Maramureş şi în prezent reprezintă principalul dăunător al culturilor de cartof. Înmulţirea lui este favorizată de faptul că toate stadiile de la ouă la adulţi au sângele toxic şi nu este consumat decât de puţine specii de animale.

Un alt exemplu este reprezentat de un dăunător al viţei de vie introdus în America, care suge seva din frunze şi rădăcini. În 1868 dăunătorul phylloxera vastatrix a fost introdus şi în Franţa, iar la noi în ţară a fost semnalat pentru prima dată în 1884 în podgoria Dealul Mare

Fisiere in arhiva (1):

  • Degradarea Mediului.doc