Delta Dunării

DELTA DUNÃRII

Atestari istorico-geografice

De-a lungul istoriei Dunarea a cunoscut mai multe denumiri: "Danubius", "Istrus", "Histru", "Danare", "Donaris", "Phisos", "Rio Divino".

Napoleon Bonaparte considera ca este "Le roi des fleuves de l'Europe".

Herodot din Halicarnas scria intr-una din lucrarile sale : "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul..."

Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idée reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.

In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta Dunarii au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

Delta Dunarii este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţa de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunarii, cea mai noua forma de relief din România, ferita de "progresul industrializarii", printre rezervaţiile biosferei.

Aşezare, limite:

Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluenţii din zece ţari si traversand patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o delta.

Delta Dunarii reprezinta cea mai tânara regiune geografica a României, cu o individualitate aparte între deltele Europei, cât si cele ale lumii întregi.

Situata în partea de NV a bazinului Marii Negre, între 44º46' lat. N., 45º40' lat. N. si 28º40'24'' long. E., 29º40'50'' long. E., într-o regiune mobila a scoartei terestre, Delta Dunarii reprezinta practic cea mai importanta câmpie terminala a unui fluviu european (exceptând cea a fluviului Volga ).

Suprafaţa totala a deltei este de 4178 km 2 , din care 3.466 km 2 pe teritoriul României (82%) si, respectiv, 732 km 2 pe teritoriul Ucrainei (18 %).

Limitele deltei propriu-zise pot fi extinse pâna la Capul Midia, incluzând astfel si complexul lagunar Razim – Sinoe.

Este o delta de tip clasic, bine individualizata, lipsita de maree, unde vânturile au frecventa redusa si intensitate mica, favorabile aparitiei deltelor.

Ca rezultat al interactiunii dintre fluviu si mare, Delta Dunarii se împarte în doua sectoare: delta fluviala în vest si delta fluvio-marina în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea - Caraorman – Crasnicol.

Biologii au constatat ca la varsarea in Marea Neagra apele Dunarii conţin pe langa carbonat de calciu, mult plancton si fauna microscopica. Aici, molustele si crustaceele, intalnesc un mediu excelent pentru o proliferare rapida. Marile cantitaţi de resturi organice ale acestor vietăţi sunt transportate prin intermediul curenţilor marini spre sud, iar valurile marii, in miscarea lor neobosita macina aceste resturi, asigurand plajelor nisipul cel mai fin posibil.

Delta Dunarii este inca un mediu salbatic, aspru la prima vedere, dar deosebit de generos in ceea ce priveste adapostuDelta Dunarii s-a format intr-un fost golf marin (ce includea si teritoriul Deltei si al lagunei Razim – Sinoe) datorita aluviunilor aduse de Dunare si depuse in mare. La aceasta a contribuit foarte mult curentul circular al Marii Negre care a creat in Pleistocen, sistemul de grinduri conjugate din Delta : Letea, Caraorman, Saraturile.l si hrana ce sunt puse la dispoziţia fiinţelor ce vieţuiesc in sânul sau.

Geneza :

Referitor la geneza si evoluţia Deltei Dunarii , informatiile ramase de la calatorii antici, coroborate cu cele mai recente date si interpretari în domeniu, au permis reconstituirea, în spatiu si timp, a teritoriului deltaic.

Aproape toate teoriile formulate converg spre ideea de geneza prin fazele de golf - liman - delta. Conform acestora, Delta Dunarii ar fi luat nastere într-un vechi golf al marii (ce includea si teritoriul Deltei si al lagunei Razim – Sinoe) , izolat prin intermediul unui cordon litoral de nisip, care a transformat partea vestica a acestuia într-un liman.

Înainte ca Dunarea sa fi încheiat procesul de colmatare a limanului, vânturile dominante din NE, antrenând valuri mari, au ridicat în faţa cordonului litoral acumularile de nisip Letea si Caraorman.

Formarea grindurilor Saraturile s-a petrecut mult mai târziu, dupa ce bratele Sulina si Sf. Gheorghe au strapuns acest cordon litoral, ele avansând, în general simultan în domeniul marii, prin cladirea de cordoane – maluri.

Folosind partea avansata a acestor maluri, marea construieste noi serii de cordoane litorale care închid în spatele lor sectoare lagunare, ulterior colmatate. Printr-un astfel de mecanism Delta Dunarii a luat proportii avansând neîncetat în spatiul marin.

Formarea unui cordon de acest gen la sud de bratul Sf. Gheorghe a permis izolarea ulterioara a unor limanuri maritime.Între factorii care concura la evolutia deltei, factorul determinant este fluviul Dunarea care, cu încarcatura sa solida, face ca delta sa avanseze neîncetat în mare (rata medie de înaintare în perioada 1835-1992 a fost de 17,405 m/an). Acesta se varsa în mare prin trei brate, cu avansari oarecum egale: Chilia - 84 km, Sulina - 77 km si Sf. Gheorghe (Insula Sahalin) - 81 km.