Deșeurilor menajere urbane și reciclarea lor

Introducere.Aspecte ale mamagementului deşeurilor

Dezvolatarea durabila reprezintă scopul politicilor şi strategiilor de dezvoltare economică şi socială continuă (susţinută) in care determinarea calitaţii mediului şi epuizarea resurselor naturale de care depinde activitatea umană in viitor ocupă un loc cantral.

Recomandări practice pentru realizarea dezvoltării durabile sunt:

-fluxul substanţelor necesare ar trebui sa fie administrate astfel incăt să se faciliteze şi incurajeze refolosirea şi reciclarea optimă, prin aceasta evitănd irosirea şi prevenirea epuitzării stocului de resurse naturale, “rezervorul” de materii prime fiind limitat.

-producerea şi consumul de energie ar trebui să fie optimizat în funcţie de resursele disponibile (raţionalizat).

-consumul în societate şi modul de viaţă ar trebui în consecinţă schimbat.

În acest context, gospodărirea deşeurilor ocupa un rol important deoarece ele reprezintă nu numai o potenţială sursă de poluare, dar pot constitui şi o sursă importantă de materii prime secundare căt şi o sursă de energie.

Alegerea priorităţiilor în acest sector are consecinţe directe din punc de vedere economic căt şi din cel al mediului. Ea este în legătură nu numai cu politicile de mediu dar şi cu politicile tehnologice, economice şi de consum.Tendinţele actuale privind deşeurile au în vedere doua aspecte:

-diminuarea volumului

-pericolul poluării

Strategia modernă privind gospodărirea deşeurilor include o irarhizare a opţiunilor de management al acestora în care primul accent este pus pe prevenirea producerii deşeurilor. Aceasta este urmată de promovarea acţiunilor de reciclare şi refolosire şi apoi optimizarea metodelor de stocare finală a deşeurilor.

De asemenea, se recomandă din punctul de vedere al eficienţei reciclării, separarea chiar de la sursă, acordarea de priorităţi pentru traseul urmat de diferite deşeuri şi promovarea securităţii depunerii finale.Acolo unde este cazul se vor aplica, instrumente economice şi financiare cum ar fi subvenţii, contribuţii etc.

Măsurile legislative privind gospodărirea deşeurilor trebuie să urmărească adaptarea unor directive speciale ale U.E. pentru ambalare, incinerare, control şi redarea în uz a locurilor de depunere şi a unei directive mai generale privind răspunderea civilă pentru stricăciuni şi fapte aduse mediului.

Gospodărirea deşeurilor urbane

Dezvoltarea urbană şi industrială din ultimele decenii, apariţia marilor aglomerări urbane. dar şi situaţia economico-socială a societăţii au avut ca rezultat, printre altele, creşterea cantităţiilor de deşeuri, acumulăndu-se astfel volume mari de reziduuri în zonele afectate depozitării acestora. Capacităţiile insuficiente pentru colectarea şi transportul deşeurilor menajere au determinat apariţia de zone urbane sau periurbane în care se stochează deşeuri, punănd în pericol sănătatea populaţiei şi calitatea mediului şi afectănd în mod negativ peisajul.

Deşeurile urbane (orăşeneşti, municipale) reprezintă totalitatea reziduurilor colectate din aglomerările urbane şi cuprind deşeuri menajere (produse de către populaţie), dar şi deşeuri din locuri publice şi de la îngrijirea spaţiilor verzi, deşeuri industriale şi medicale nepericuloase, nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, deşeuri din construcţii şi demolări, alte tipuri de deşeuri inerte şi/sau nepericuloase.

Deşeurile solide menajere din zonele urbane variază între 0,5-0,9 kg/locuitor zi, rezultănd o cantitate medie de 8.700 t/zi, care în prezent în prezent sunt incinerate in proporţie de 5%, restul fiind depozitate la rampe de gunoi care nu sunt prevăzute cu sisteme de protecţie a mediului (canale de preluare a apelor din prcipitaţii, drenuri de preluare a apelor din incină, sisteme de impermeabilitate a spaţiului de depozitare, sisteme de colectare a gazului de fermentare, perdele verzi la limita de separaţie a rampei de gunoi, etc).

Cu excepţia celor de la Făget pentru cluj şi Ovidiu pentru Constanţa, depozitele de gunoi nu sunt amenajate într-un sistem de depozitare controlată, constituind zone periculoase, insalubre, cu pericol de impurificare a apelor subterane şi de suprafaţă, provocănd disconfort menajer pentru populaţie, afectănd apoi estetica urbană, degajănd mirosuri neplăcute, favorizănd menţinerea şi inmulţirea unor focare generatoare de boli pentru oameni şi animale. Toate sunt halte mixte, în care se depozitează atăt deşeuri urbane căt şi industriale (ex. oraşul Arad unde se depozitează şi namoluri puternic impurificate provenind de la tabacari).

Deşeurile rurale diferă de deşeurile urbane prin compoziţie şi cantiate. Deşeurile generate în localităţiile rurale nu au făcut pănă acum obiectul statisticii deşeurilor in Romănia deoarece sunt greu de urmărit în condiţiile inexistenţei în comune şi sate a serviciilor publice de salubritate.

Gospodărirea deşeurilor urbane (precolectare, colectare, transport, depozitare) este asigurată de către serviciile de salubritate urbană, aflate sub controlul autorităţiilor locale (primarii, consilii locale) şi organizate pe localităţi.