Distrugerea Stratului de Ozon

INTRODUCERE: OZONUL

Ozonul este un gaz avind molecula formata din trei atomi de oxigen. Este situat in straturile superioare ale atmosferei la altitudine peste 10-50 km, avind o concentratie maxima la circa 30 km. Se estimeaza ca la ora actuala exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Daca tot ozonul ar fi concentrat in forma pura atunci ar avea un strat in jurul pamintului doar de 3 mm.

Misiunea principala a ozonului in straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ultravilolete ale soarelui. De lungul timpului viata vegetala de pe pamint s-a adaptat la un anumit nivel de radiatii UV. Sporirea cantitatii de radiatie poate provoca distrugerea trepatata a lumii . In straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugator, el ataca celulele plantelor prin inhibitia fotosintezei, intensifica procesele nocive ale smogului.

In anul 1985 un grup de savanti englezi, au publicat un raport despre subtierea stratului de ozon de asupra Antartidei, fenomen care a inceput prin anii 70. In 1988 suprafata gaurii de ozon de asupra Antarctidei avea 10 milioane de km 2. Gauri ale stratului de ozon sau observat si de asupra altor regiuni. In utimii ani nivelul de ozon de asupra emisferei de nord s-a redus cu circa 10%. Cauza disparitiei ozonului se considera poluarea atmosferei cu compusi chimici care reactioneaza cu ozonul, in special hidrocarburi fluorate si clorate gazoase. Acesti compusi se intilnesc in special la farbricarea freonului, agentul de racire utilizat pina nu demult in majoritatea congelatoarelor si conditionerelor, de asemenea se utilizeaza in cantitate mare la ansamblarea deodorantelor, fixativelor, etc…. La descompunerea acestor substante se elimina clorul si fluorul pur, care in reactie cu ozonul formeaza alte substante. O cauza majora a disparitiei ozonului conform parerii multor specialisti se considera rachetele cosmice, de exemplu o racheta cosmica cu utilizare multipla ( gen Shatl) elimina pina la 190 tone de clorura de hidrogen, distrugator activ al statului de ozon. Un aport deosebit in nimicirea ozonulu o are si aviatia supesonica. Gazele avioanelor contin oxizi ai azotului.

Influenta radiatiei UV asupra organismulu uman este bine studiata. Reducerea nivelului de ozon cu un procent duce la aparitia a peste 10 000 cazuri de cancer al pielii.

Subtierea stratului de ozon pune in pericol existenta omenirii ca atare. De aceea in 1985 a fost format - Comitetul de Coordonare pentru protectia stratului de ozon. Au fost luate masuri drastice, pinn la intezicerea folosirii freonului si altor agenti. Masurile intreprinse au permis a inceteni ritmul de progresare a gaurilor de ozon, dar nu au oprit definitiv acest procesul.

STRATUL DE OZON

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei situata intre 19 si 48 de kilometri deasupra suprafetei Pamintului. In cadrul acestei paturi atmosferice, concentratia de ozon atinge 10 parti per milion (ppm.). Ozonul propriu-zis, molecula formata din trei atomi de oxigen, se formeaza prin actiunea razelor solare de o anumita lungime de unda asupra moleculei biatomice de oxigen. Aceasta reactie se produce continuu de multe milioane de ani, insa compusii naturali de azot par sa fi mentinut concentratia de ozon la niveluri stabile, niveluri care totusi, la sol, ar fi toxice, periculos de respirat. De altfel, acelasi ozon este o componenta principala a smogului, ale carui efecte nefaste asupra sanatatii oamenilor sint bine cunoscute. Insa, la inaltimile mentionate la inceput, stratul de ozon joaca rolul unui scut protector, care filtreaza radiatiile ultraviolete de tip B (mutagene pentru aproape toate organismele vii), radiatiile UV avind alta lungime de unda decit cele care au condus la formarea ozonului, ceea ce permite o reactie complexa inversa.

“GAURA DIN STRATUL DE OZON”

Gaura din stratul de ozon este adesea confundata cu problema incalzirii globale. Desi intre ele exista o anumita legatura, pentru ca ozonul are contributia sa la efectul de sera, "gaura de ozon" constituie o problema separata si o dovada in plus a efectelor nefaste ale activitatii omului asupra mediului care i-a dat nastere. Deasupra Antarcticii, si nu de mult si deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de citeva ori anual, in cursul ultimilor 15 ani, in unele anotimpuri. Diminuarile in cauza sint exclusiv rezultatul poluarii atmosferei de catre om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonatii (CFC, cel mai agresiv devorator de ozon, folosit pe vremuri ca agent de racire la frigidere), hidroclorofluorocarbonatii (HCFC), dar si compusi continind bromuri, compusi de halogen si oxizi de azot. In pofida tuturor masurilor luate, diminuarea concentratiei de ozon stratosferic este un proces care continua sa se extinda.