Ecologie Umană

Ecologia este acea ramura a stiintei care studiaza distributia si abundenta organismelor vii, habitatul lor, precum si interactiunile dintre ele si mediu. Numele a fost pentru prima data folosit in 1866 de catre biologul german Ernst Haeckel, care l-a compus din termenii grecesti oikos – ingrijirea casei - si logos – stiinta.. Primul sens a fost cel de "ingrijirea casei naturii" de Clementina Tudose.

Vedem deci ca ecologia a aparut ca o ramura a biologiei. Cu timpul insa, datorita principiilor sale, si-a pus amprenta asupra mai multor domenii. Putem vorbi azi de ecologie economica, medicala, estetica, politica si chiar sentimentala. Alti oameni se refera la ecologie ca la o filosofie sau chiar sistem religios, pentru ca implica o viziune despre univers si valori morale specifice si imperative: viata este un sistem coerent, disparitia speciilor este un lucru “rau”, oamenii ar trebui sa traiasca in armonie cu alte specii, natura trebuie protejata de interferentele umane.

Exista ecologie urbana, ecologie comportamentala, ecologie umana, ecologie aplicata (care include si agroecologia), ecologia informatiei, ecologie industriala ... Pot parea multe domenii... Insa nu trebuie sa uitam ca ecologia a aparut din necesitatea de a pastra mediul, care nu este un moft. Daca am privi lucrurile simplist am spune ca nu e o problema ca o specie dispare. Si dinozaurii au disparut si inca in urma cu milioane de ani... si am supravietuit. Cine? Cum cine - noi, oamenii... acum ca ecologia a aparut ca sa ne protejeze. Apoi a inceput sa studieze toate domeniile pentru ca intr-un fel sau altul in fiecare domeniu sunt si lucruri bune si lucruri rele. Ajungem poate chiar sa ii intelegem pe cei care considera ecologia o filosofie sau o religie. Pentru unii poate fi un mod de viata.

Primul principiu al ecologiei este ca fiecare organism viu are o relatie continua cu fiecare alt element din mediul in care traieste. Ecosistemul poate fi astfel definit ca orice situatie in care exista interactiune intre organisme si mediul in care traiesc. Ecosistemul este compus din doua entitati – totalitatea vietii (biocenoza) si mediul in care viata exista (biotopul). Intr-un ecosistem speciile sunt conectate si dependente unele de altele prin lantul trofic (mecanismul prin care diferite specii asigura hrana) si schimba energie si materie intre ele.

Acum ecosistemul poate avea diverse dimensiuni – un camp, o padure, o bucata dintr-un lemn mort, sau chiar o piatra si toata viata care se desfasoara sub ea. Astfel intelegem cum lucrurile sunt legate intre ele. Nu poti face modificari intr-un loc fara sa determini efecte – poate chiar acolo unde nu te asteptai. Rolul ecologiei este de a studia viata si a semnala felul in care modificarile pe ccare omul le face prin activitatile sale influenteaza, direct sau indirect, ecosistemul.

Ecologie umana = stiinta de granita între medicina si ecologie, care studiaza ecosistemele umane, respectiv aspectele privind relatiile dintre om si ambianta, folosind metode medicale, ecologice, sociologice, psihologice. Atunci când Papa vorbeste de o `ecologie umana`", a spus Gaspari, "el se refera la o idee etica specifica conform careia echilibrul ecosistemului, precum si apararea si sanatatea mediului înconjurator, pretind responsibilitate din partea omului în ceea ce priveste folosirea cunostintelor stiintifice si tehnologice, ca mijloace pentru a eradica flagelul foametei si secetei, si pentru protejarea umanitatii în fata dezastrelor naturale".

Aceasta viziune este diferita de cea a unor grupari ecologice radicale, care îl considera pe om ca cea mai mare primejdie pentru natura. Gaspari a explicat ca "acestea reprezinta puncte de vedere diametral opuse. În timp ce Sfântul Parinte face apel la o mai mare responsabilitate etica din partea oamenilor, acele asociatii ecologice se refera la om ca la un `cancer al planetei`. În timp ce Suveranul Pontif denunta scandalul foametei într-o lume înzestrata de Dumnezeu cu mari resurse, acele organizatii cheama la controlul cresterii demografice în regiunile sarace ale planetei, în numele lipsei de resurse în mediul înconjurator. Papa Ioan Paul al II-lea a pus accentul pe vocatia barbatului si a femeii, creati dupa chipul lui Dumnezeu, acestia primind misiunea de `a fi fecunzi, de a se înmulti si de a umple tot pamântul, supunându-l, si domnind asupra pestilor marii, pasarilor vazduhului si asupra tuturor vietatilor de pe pamânt`. Nu este o domnie absoluta, ci primita ca delegatie din partea lui Dumnezeu". "Dimpotriva, unele asociatii ecologice tind sa elimine orice diferenta ontologica între om si alte fiinte vii, anulând în felul acesta responsabilitatea crescânda a omului fata de alte realitati din natura".

«Nu exista decât un singur Pamânt»