Economia Protecției Mediului - Poluarea Fonică

≈ Poluarea fonică ≈

≈ Introducere

Îmbunătăţirea standardelor de viaţă reprezintă o prioritate a societăţii moderne, mediul înconjurător fiind un element vital, un bun comun care trebuie apărat şi protejat pentru generaţiile prezente şi cele viitoare. Descoperirea diferenţelor dintre mediu şi peisaj, respectarea morfologiei naturale şi protejarea vegetaţiei sunt valori care necesită o largă răspândire.

Prin intermediul unei dezvoltări ecologice, lucrările de protecţie trebuie să se integreze în peisajul natural, reducând influenţa acestora asupra mediului şi aspectului estetic al acestuia. Diverse infrastructuri, şosele, fabrici şi clădiri trebuie să se integreze in mediul înconjurător; toate lucrările de protectie şi de construcţie trebuie sa ia in calcul normele pentru conservarea mediului inconjurator si peisajelor naturale. Nevoia omului de a descoperi un echilibru natural, de a trai intr-un mediu ecologic duce la crearea urgenta a unor zone protejate ecologic in cadrul zonelor urbane. In vederea realizarii acestor lucruri, este necesară proiectarea a noi produse care urmăresc: recuperarea armonioasă a echilibrului natural compromis, integrarea naturală a lucrărilor de protecţie şi construcţii în peisajul înconjurător, bariere fonice folosind elementele naturale care se afla în zonele respective, folosirea de materiale specifice zonei. Viaţa noastră depinde de calitatea mediului înconjurător.

≈ Sunet, zgomot

Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabilă să producă o senzaţie auditivă. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide) şi nu se propagă în vid. In aer viteza de propagare este de 340 m/s.

Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este propus din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni.

Poluarea fonică, sau sonoră produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii auditive, instabilitate psihică, randament, fisurarea clădirilor, spargerea geamurilor etc. Ca orice unde elastice, sunetele se caracterizează prin frecvenţă, definită ca număr de oscilaţii complete dintr-o unitate de timp. Se măsoară în Hertz, 1 Hz fiind timp/s.

Urechea umană percepe sunetele cu frecvenţe de la 16 Hz (sunetele joase) la 20.000 Hz (sunetele înalte). Sunetele sub 16 Hz se denumesc infrasunete, iar cele peste 20.000 Hz - ultrasunete. Sensibilitatea maximă a urechii umane este pentru domeniul 2.000-5.000 Hz. Sunetele se pot caracteriza şi prin presiunea acustică, măsurată în Pa (Pascal, 1Pa=1 N/m2). Pentru sunete intense se lucrează cu valori foarte mari şi de aceea s-a adoptat o altă unitate, decibel.

Decibelul (db) reprezintă variaţia cea mai mică a presiunii acustice pe care o poate sesiza aparatul auditiv uman. Scara de sunete audibile este de la 0 la 140 db, corespondenţa cu μPa fiind:

0 db-20μPa ; 20 db-200 μPa ; 40 db-2000μPa ; 140 db-108μPa

10 db corespund foşnetului frunzelor, sau şoaptelor;

40 db - o emisiune la radio;

50 db - intensitatea unei conversaţii obişnuite;

80-90 db - zgomotul traficului urban;

100 db - zgomotul unei lovituri de ciocan;

140 db - limita de la care începe senzaţia dureroasă.

Pentru intensitatea auditivă a sunetelor se mai utilizează ca unitate de măsură fonul, sunetul fiind apreciat după senzaţia sonoră pe care o produce. Aparatele cu care se măsoară intensitatea sunetului, în foni, se numesc fonometre. Propagarea sunetelor este influenţată de: sursa de zgomot; atmosfera; distanţa; obstacolele întălnite.

Sursele de zgomot sunt: industria, oraşele, mijloacele de transport. Ele produc zgomote de diferite intensităţi şi pot fi staţionare, sau mobile. Atmosfera poluată, ceaţa atenuează zgomotele. Obstacolele de asemenea atenuează intensitatea sonoră, fiind utilizate la reducerea zgomotelor.

Zgomotul este un complex de sunete fără caracter periodic, având o insurgenţă dezagreabilă aleatoare, care afectează starea psiho-biologică colectivităţilor umane şi a altor organisme din natură. Noxele acustice sunt regăsite mai ales în mediul urban, transporturile terestre şi aeriene, şantierele de construcţii şi industriale degajează în atmosferă zgomote insuportabile cu o mare variabilitate decibelică. Datorită lor locuitorii oraşelor sunt supuşi unui stres permanent. Sursele de zgomot intervin în casă, în locurile de muncă, în instituţiile de învăţământ, în spaţiile de recreere.

Frecvenţele înalte ale zgomotelor sunt mai periculoase decât cele joase. Surditatea intervine la persoanele care se află în imediata apropiere a sursei puternice de zgomot. Zgomotele stradale cele mai acute sunt produse de camioane, autobuze, de miile de autoturisme, motociclete, metrou, căi ferate. Un singur camion cu remorcă generează un zgomot de 90 db, o coloană de camioane peste 100 db; un avion cu reacţie, generează la decolare un zgomot de 115-120 db. În cartierul de locuinţe pragul zgomotului nu trebuie să depăşească 50 db, dar nu este respectat niciodată. Intermitenţa zgomotului de intensitate diferită, deranjează liniştea, aspect des întâlnit şi noaptea. Astăzi se caută soluţii pentru a evita producerea şi transmiterea zgomotelor. Maşinile, motoarele ce vor fi construite este de dorit să producă un zgomot minim. Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact. Ideal ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit.

≈ Poluare fonică

Poluarea fonică reprezintă expunerea oamenilor sau animalelor la sunete ale căror intensităţi sunt stresante sau afecteaza sistemul auditiv. Deşi sunetele puternice sau înspaimantatoare fac parte din natură, în ultimele doua secole zonele urbane şi industriale au devenit extrem de zgomotoase.

Femeile însărcinate, copiii, tinerii şi cei cu probleme respiratorii sunt supuşi celor mai mari riscuri de sănătate. În UE cca 28% din emisile de gaze au efect de seră, 84% dintre acestea provenind din transportul rutier. Poluarea fonică sau zgomotul, afectează indivizii în mod diferit provocând disconfort şi probleme de sanatate. Intensitatea sunetelor se măsoara în decibeli, iar scala decibelilor este logaritmica: o creştere a sunetului cu trei decibeli echivalează cu dublarea volumului sunetului. În salbăticie, nivelul normal al sunetelor ar fi 35 db, intensitatea vorbirii unui om este de 65-70 db şi traficul generează sunete pana la 90 db. La intensitate de 140 db, sunetul devine dureros pentru urechea umană.