Economia sectorului public - protecția mediului

Prezentarea domeniului

MEDIUL

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şispirituale.

La acest început de mileniu, lumea se afla într-o permanenta efervescenta. Schimbarile produse si acelea care vor avea loc, creeaza, într-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea, fie si treptata, graduala a mediului înconjurator. În tumultul generalizat al schimbarilor, se impune sa tragem o data in plus, un semnal de alarma, legat de mediul înconjurator, de supravietuirea omului si a existentei vietii pe planeta noastra.

"Mediul natural", respectiv, aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul - subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin, constituie imaginea cea mai comuna pe care individul obisnuit o creaza atunci când vorbeste despre mediul inconjurator. O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza, fiecare în parte, un "ecosistem", ce se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu, în cautarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul lor rational - omul, reprezentând mediul natural.

Mediul înconjurator apare ca o realitate pluridimensionala ce include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupând o dubla pozitie: de "component" al mediului si de "consumator", de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de "mediu înconjurator" are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate în toata complexitatea lor.

În întreaga activitate a mediului înconjurator, se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor resurselor naturale, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului, ca si a localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii menite sa previna efectele daunatoare asupra mediului înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.

Astfel notiunea de "mediu înconjurator" cuprinde de fapt, toate activitatile umane în relatia om - natura, din cadrul planetei Terra.

Atunci când se discuta despre progres sau de despre saracie, este vorba de fapt, în termenii cei mai globali, de mediul înconjurator, caracteristic pentru planeta noastra, la un moment dat, caci între toate acestea si poluare, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive etc. exista o strânsa interdependenta.

Odata cu sporirea populatiei globului, ce s-a produs paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, în special, odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele doua secole, încercarea omului de a domina în lupta aspra cu natura, de a-i smulge, lacom, bogatiile ascunse, începe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.

Industrialismul a reprezntat mai mult decât cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral si bogat, care si-a pus amprenta asupra fiecarui aspect al vietii omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.

Alvin Toffler observa, sarcastic :"Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul naturii, în loc sa traiasca din dobânzile pe care le oferea acest capital!".

Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii îngrijoratoare, prin acumularea lor producandu-se alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterariconstituie cauza unor dezechilibre în fauna si flora, ca si in sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.

Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, în unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatându-se practic aparitia iminenta a amenintarii consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Deteriorarea mediului ambiant este cauzata, in principal, de: existenta a prea multor automobile, avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie - fenomene determinante, în ultima instanta, de necesitatile crescânde ale unei populatii aflate în stare de explozie demografica si, îndeosebi, de existenta marilor aglomerari urbane.

Mediul înconjurator reprezinta un element esential al existentei umane, constituind rezultatul interferentelor unor elemente naturale - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Orice activitate umana si, implicit, existenta individului este de neconceput în afara mediului. Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc între om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata, precum si conditiile de munca pentru om, perspectivele dezvoltarii societatii în ansamblu. Aceste raporturi vizeaza atât continutul activitatii, cât si crearea conditiilor de existenta umana.

În concluzie, se poate afirma necesitatea adaptarii mediului si a organizarii lui in asa fel incat sa raspunda nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor pentru a servi populatia (in sensul satisfacerii doleantelor oamenilor). Dependenta respectiva cunoaste un mare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza într-o masura, mai mare sau mai mica, mediului.

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea luireprezinta o problema de interes major si de certa actualitate pentru evolutia sociala. În acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii asupra lui.