Ecosistemul

Ecosistemele sunt unitati functionale si structurale rezultate din integralitatea biotopurilor (habitatelor) si a biocenozelor. Dar biotopul si biocenoza sunt atat de întrepătrunse, separarea lor in spatiu este absolut imposibila. Biotopul fara biocenoza si biocenoza fara biotop sunt de neconceput. In ecosisteme se realizeaza interactiunile dintre biotop si substanta vie. Orice ecosistem dispune de un fond de substante abiotice pe care se „ suprapun” procesele biologice prin care atomii trec din combinatii minerale in combinatii organice si invers. Ecosistemul fiind o structura functionala, functionalitatea lui rezulta din relatiile dintre speciile care il compun, cat si din interactiunile acestora cu factorii abiotici. Scopul ecosistemului este de a antrena energia solara si substantele nutritive in circuitul biologic, pentru a fi transformate in substantele organice ce alcatuiesc indivizii populatiilor din biocenoza. Astfel, ecosistemul este o unitate productiva de substanta organica ce se materializeaza in organismele ce populeaza biotopul respectiv. Un ecosistem nu are graniţe definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte mari (deşertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz).

Ecosistemul este alcătuit din două subsisteme care se intercondiţionează:

- Componenta anorganica a ecosistemelor mai poartă denumirea şi de habitat şi reprezintă susrsa de materie şi energie pentru procesele biologice.Habitatul este alcătuit din substrat şi microclimat.

- Componenta biologică este alcătuită din totalitatea microorgabismelor şi macroorganismelor vagetale şi animale care stabilesc relaţii intraspecifice şi interspecifice.

Aşadar, ecosistemul este un sistem complex, alcătuit din:

biotop – subsistem primar anorganic, respectiv partea nevie (abiotică) sau cadrul natural cu condiţiile sale fizice şi chimice;

biocenoză – subsistem biologic, respectiv partea vie (biotică), formată din populaţiile diferitelor specii, aflate în interacţiune.

Aceste două componente nu sunt separate fizic în natură. Biocenoza are funcţie de reglator al metabolismului atomilor elementelor chimice în biotop, al ciclului biogeochimic local, ca acumulator şi captator de atomi şi energie solară.Împreună, cele două componente formează, sub aspect structural şi funcţional, o arhitectură unică, un sistem deschis. Acest sistem – ecosistemul – constituie unitatea de lucru a biosferei, care utilizează constructiv, sub raport dinamic şi structural, curentul de energie, captat de la Soare sau introdus pe alte căi în interiorul unităţii.

Biotopul constituie, conform accepţiunii generale, partea nevie a ecosistemului, reprezentând mediul fizic şi chimic al unei comunităţi.

Biotopul reprezintă un sistem abiotic sau abiogen, format dintr-un complex de factori ecologici prezenţi într-o anumită porţiune a suprafeţei Pământului sau a părţii lui subterane care asigură mijloacele materiale necesare biocenozei.

Mediul fizic trebuie considerat drept spaţiul ocupat de diversele populaţii ale speciilor alcătuitoare, precum şi locul care ar putea fi ocupat de viaţă în ansamblu şi este analizat prin prisma caracteristicilor pe care le înregistrează următoarele componente (factori ecologici):

- lumina,temperatura,focul,gravitatia,orografia,precipitatiile,presiunea atmosferica,presiunea hidrostatica,aprovizionarea cu macroelemente,ph-ul.

Biocenoza reprezintă un nivel supraindividual de organizare a materiei vii şi descrie totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) şi animale (zoocenoză) care interacţionează între ele şi care convieţuiesc într-un anumit mediu sau sector din biosferă (biotop), formând cu el un tot unitar şi care se află într-un echilibru dinamic dependent de acel mediu. Ea se caracterizează printr-o anumită structură şi funcţionare dată de modelul circulaţiei materiei, energiei şi informaţiei.

Biocenoza şi mediul ei de viaţă (biotopul) formează un tot unitar: ecosistemul, în cadrul căruia ele sunt strâns corelate şi intercondiţionate dialectic, astfel că biocenoza poate fi definită ca populaţia biotopului, iar biotopul ca locul, sau mediul, ocupat de biocenoză.

Reprezintă partea vie a ecosistemului (comunitatea), fiind formată din totalitatea diferitelor specii cuprinse în trei sectoare interdependente:

- fitocenoza (comunitatea plantelor),cu ocontribuţie determinantă la biomasa ecosistemului;

- zoocenoza (comunitatea animalelor) şi

- microbiocenoza (comunitatea microorganismelor).

Clasificarea ecosistemelor

După locul în care se găsesc, ecosistemele sunt în general clasificate în:

- Ecosisteme acvatice;

- Ecosisteme terestre.

O altă clasificare a ecosistemelor:

ecosistem autotrof - ecosistem în care predomină activitatea plantelor verzi, şi care se poate autosusţine.

ecosistem heterotrof - ecosistem în care predomină activitatea organismelor consumatoare.

ecosistem tânăr - ecosistem în care producţia plantelor verzi întrece consumul organismelor heterotrofe.

ecosistem matur - ecosistem în care producţia plantelor verzi este aproximativ egală cu cea a organismelor consumatoare.

ecosistem natural - ecosistem care a apărut spontan, prin lupta pentru existenţă a speciilor vegetale şi animale, în care omul nu a avut nici un rol în modificarea densităţii, abundenţei şi diversităţii organismelor.

ecosistem antropogen - ecosistem în care intervenţia omului este parţială sau totală.

ecosistem uman - ansamblul planetar în interacţiune al populaţiilor umane, împreună cu factorii de mediu.

1).Ecosistemul acvatic este un ecosistem al cărui biotop este strâns legat de mediul acvatic. Aceste ecosisteme pot fi de diferite mărimi, de la mări până la iazuri mici. Ecosistemele acvatice sunt clasificate în:

- ecosisteme acvatice cu apă dulce (lacuri, iazuri);

- ecosisteme acvatice cu apă sărată (mări).

Biocenoza acestor ecosisteme este una acvatică.

Mediul acvatic se caracterizează prin o serie de factori specifici:

- Cantitate de oxigen mică;

- Presiunea mare a apei;

- Temperatura joasă;

- Luminozitate mică.