Ecosistemul

Ecosistemul sau sistemul ecologic este unitatea organizatorica si functionala fundamentala a ecosferei. El este format din combinatii de sisteme vii si nevii pe un areal specific al scoartei Pamantului. Poseda stabilitate relativa in timp, o circulatie interna a substantei, energiei si informatiei, cu transformarea si acumularea de substanta si energie. Sistemele nevii reprezentate de elemente ale mediului fizico-chimic local, climatic,geofizic, cosmic formeaza biotopul. Sistemele vii constand din populatii de plante, animale si bacterii formeaza biocenoza.

Biotopul si biocenoza ca parti reunite in ecosistem devin invizibile. Ecosistemul poseda calitati proprii de sistem si nu sume ale partilor. El integreaza viata si mediul intr-un tot unitar. Compozitia si fizionomia lui sunt date de conexiunile existente intre biotope si biocenoza.

In cadrul unui ecosistem se diferentiaza: structura organizatorica si functionala, structura spatiala, dinamica si succesiunea ecologica.

In prima jumatate a secolului XIX apare si se dezvolta termodinamica clasica, fiind descoperite si argumentate cele doua legi ale ei. Legile au fost descoperite de catre Sadi Carnot (1824 ), Rudolf Clausius ( 1824 ) si altii.

Legea I este legea conservarii energiei. Ea arata ca energia nu se pierde si nu se creeaza, ci doar poate trece dintr-o forma de energie in alta, ca de exemplu: transformarea energiei termice in cea mecanica din masinile cu abur.

Legea a II a este legea entropiei. Ea arata ca in orice transformare de energie o parte din ea se pierde pentru sistemul dat, sub forma de caldura ( miscarea dezordonata a moleculelor ) nerecuperabila pentru sistemul dat, fapt care duce la cresterea entropiei, adica la tendinta sistemului catre dezordine, catre

echilibrul termodinamic ( adica spre starea I ). Descoperirea acestor legi a avut o mare importanta.

Legea I a permis intelegerea surselor de energie ale organismelor-rolul fotosintezei, rolul energetic al alimentelor care permit mentinerea temperaturii corpului, activitatea organismelor, rolul energetic al proceselor metabolice.

Legea a II a a permis intelegerea proceselor ce duc la scaderea energiei libere si la cresterea entropiei in organisme, aparitia diferitilor gradienti chimici, electrici, din interiorul organismelor, a proceselor chimico-mecanice, cum este contractia musculara etc.

Dar aceste descoperiri, mai ales legea a II a, au avut consecinte mult mai vaste. S-a instaurat un anumit mod de gandire dupa care toate sistemele, intregul Univers, datorita cresterii continue de entropie tinde catre starea de echilibru, catre dezordine si stagnare. S-a raspandit ideea mortii termice a Universului.

Cresterea entropiei, degradarea treptata a energiei libere a sistemului ducea la doua concluzii de mare importanta teoretica:

In primul rand, aparea evident ca acest process este ireversivil. Apare asa numita “sageata a timpului” aratand ca procesele termodinamice sunt unidirectionale, contrazicand ideea newtoniana a reversibilitatii;

In al doilea rand, aparea evident ca desfasurarea proceselor termodinamice duce la tendinta de disparitie a gradientilor de temperature, de concentratie a substantelor, in general catre cresterea ireversibila a entropiei, catre instalarea echilibrului termodinamic, cand inceteaza orice miscare.