Ecosistemul Urban

ECOSISTEMUL URBAN

Omul, ca orice fiinta vie, nu se afla în afara legilor care guverneaza viata pe planeta noastra, ci s-a format si dezvoltat în interactiune cu mediul natu-ral. Acesta a influentat dintotdeauna dezvoltarea societatii, dar gradul în care a exercitat aceasta influenta a fost diferit re la o epoca istorica la alta.

Mediul natural în care omul îsi desfasoara activitatea este format din mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, în general reprezinta relatia dintre lumea organismelor vii si mediul lor de viata, sau cum se mai spune, unitatea dintre biocenoza si biotip(exemplu: un lac, o padure, etc. formeaza în parte un ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spatiu determinat si mediul ambiant respectiv alcatuiesc împreuna un ecosistem urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, între care exista relatii complexe de interconditionare,constituie ecosfera. Întrucât omul este singura fiinta vie care poate depune o activitate constienta, ecosistemul uman joaca rolul principal în cadrul ecosferei.

Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare a omului asupra mediului “fizic”, actiune desfasurata într-un lung proces istoric, spre folosul sau. Ca si în cazul ecosistemelor naturale, si în acest caz se poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban, dar în elementele de biotop urban se pot include factorii indusi de catre societatea umana (factori ce se exprima prin elemente antropogenice )

Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si pedologici. Acestia reprezinta elemente fixe care determina evolutia unei asezari umane. Într-o di-ferita masura, acesti factori (în special cei pedologici) sunt supusi actiunii antropice si modificati.

Elemente antropice ale biotopului

Elemente generate de structurile urbane. Asezarea umana reprezinta prin manifestarea sa spatial-functionala o entitate complet diferita din punct de vedere al biotopului, fata de ecosistemele naturale ; zone functionale urbane, pu-ternic antropizate, în special cele industriale, comerciale, si de afaceri, si în diverse masuri cele rezidentiale, învatamânt sau de agrement, prezinta modifi-cari spatiale specifice ale biotopului initial, orientat spre îndeplinirea scopurilor pentru care au fost realizate. Rezulta astfel modificari le tuturor factorilor de mediu (apa, aer, sol), precum si schimbari semnificative ale microclimatului.

Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitatilor umane ce se des-fasoara pe teritoriul orasului .Fara îndoiala ca la originea poluarii sta productia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create de om este cauza reala, ci modul de gospodarire a acestora care, pe lânga faptul ca încorpo-reaza resurse neregenerabile si epuizabile, dupa utilizare sunt deversate în mediul natural, fara sa se cunoasca efectele de lunga durata asupra acestuia.

Factorii de poluare urbana sunt cei care se încadreaza în factorii general valabil de poluare a mediului înconjurator si se refera la:

1. Lipsa unei organizari si dezvoltari economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabila

2. Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea suprafetelor ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie principala presiune exercitata din partea centrelor urbane asupra mediului.

3. Dezvoltarea tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice.

4. Crearea de bunuri materiale care încorporeaza resurse neregenerabile (sau greu regenerabile) si epuizabile.

5. Lipsa unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului înconjurator constituie acel factor de comportament care concura în egala masura cu alti factori,la degradarea mediului.

6. Cresterea necesarului de apa în viitor.

Crearea marilor aglomerari urbane provoaca dezechilibre care pot sa se transforme în catastrofe (exemplu: la Milano în ultimii 20 de ani, nivelul apei subterane a scazut cu 20 m, la Bologna, pânza freatica în 1945 se gasea la 12m, astazi se afla la 35m adâncime. Se pune problema nu numai a lipsei posibile de apa în urmatoarele decenii, ci si a posibilitatii ca prin tasarea pamântului sa se produca alunecari masive de teren si distrugerea unor suprafete întinse de con-structii .

Varietatea poluarii ca si a cazurilor care o produc,conduce la schimbari specifice, uneori ireversibile, ale calitatilor factorilor de mediu.

Echilibru dintre comunitatea biotica si mediul fizic este decisiv pentru comunitate. Întreaga miscare a societatii este indisolubil legata de dezvoltarea istorica a productiei, de munca. Fiind un proces între om si natura, în cursul caruia omul efectueaza, reglementeaza si, prin actiunea sa, controleaza schimbul de materie dintre el si natura, munca presupune atât unitate cât si contradictia dintre om si natura. În procesul muncii, producând cele necesare existentei, oamenii pe de o parte extrag din mediul natural resursele regenerabile, iar pe de alta parte arunca în mediul natural reziduuri si deseurile activitatii productive si ale gospodariei fiecarei familii. Drept urmare, între mediul natural si cel creat de om se desfasoara o dubla contradictie:

- Contradictia dintre dimensiunile necesitatilor mediului creat de om si volumul de resurse oferit de natura

- Contradictia dintre mediul creat de om si mediul natural,sub aspectul dezechilibrelor pe care omul le poate provoca în natura si al efectului acestora asupra omului.

Biocenozele urbane, a doua parte componenta a ecosistemului urban este caracterizat prin evolutia speciei dominante,în teritoriul urban pe care o repre-zinta omul si antropocenoza care constituie cenoza principala în orase.