Epurarea Apelor Uzate

1.Ipoteza

Am ales aceasta tema deoarece mi s-a parut important sa stim unde ajunge apa folosita si in ce mod putem influenta refolosirea ei. În zilele noastre apa este tot mai poluată.La robinete curge o apă din ce în ce mai murdară. Substanţele organice duc la înflorirea apelor,care-şi pierd însuşirile de ape potabile.Deşeurile din industrie şi agricultură sunt deseori deversate în ape.

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să epurăm apele uzate.

Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare. Ele sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte mare număr de surse - toate chiuvetele, WC-urile, cadele de duş sau baie etc. Se mai adaugă canalele ce preiau apele pluviale. Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de unde apoi de regulă sunt restituite în emisar, de obicei un râu. În final vom vedea o serie de reglementări în domeniu, pentru a înţelege mai bine problema epurării apelor.

2.Introducere

Epurarea – reprezinta procesul complex de retinere si neutralizare a substantelor daunatoare dizolvate, in suspensie sau coloidale prezente in apele uzate industriale sau menajere in statii epurare. Principalul scop este de a imbunatatii calitatea acestor ape pentru a putea fi deversate in emisar fara a prejudicia flora sau fauna. Dupa ce apa este epurata in statii de epurare ea poate fi chiar refolosita in anumite domenii sau procese tehnologice.

Obiectivul principal al epurarii apelor uzat il constituie indepartarea substantelor in suspensie , coloidale si in solutie, a substantelor toxice, a microorganismelor etc. din apele uzate, in scopul protectiei mediului inconjurator (aer sol, emisar).

Statile de epurare reprezinta ansamblul de constructii si instalatii , in care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifica in asa mod calitatile, incat sa indeplineasca conditiile prescrise, de primire in emisar si de indepartate a sunbstantelor retinute din aceste ape.

In prezent , statiile de epurare pot fi clasificate in doua mari categori : orasenesti si industriale.Statiile de epurare orasenesti primesc spre epurare ape uzate menajere ,industriale, meteorice, de drenaj si de suprafata, in proporti variabile.O data cu industrializarea puternica a centrelor populate , se poate considera ca nu mai exista statii de epurare care trataeaza numai ape uzate menajere.Statiile de epurare industriale trateaza numai ape uzate industrale.

3. EPURAREA APELOR UZATE

3.1 Istoric şi evoluţie

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 şi a fost conceput în concordanţă cu realităţile englezeşti - temperatură de 200C, timp de rezidenţă în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind cea fecaloid-menajeră...

În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de 172205000 locuitori, adică 73,1% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO5 a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul 2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de staţii de epurare care să deservească 243723000 locuitori, adică 86,6% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO5 e planificat să atingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%.

În SUA tot mai puţine ape uzate după epurare se descarcă din nou în emisar. Se infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigaţii, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, şi chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparare avansată. De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în oraşe ca Palo Alto, Denver, El Paso şi chiar Washington DC! Aceasta e destul de scumpă, dar totuşi mai ieftină decât desalinizarea apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se răspândeşte în ţări arabe şi africane.

3.2 Copozitia apelor uzate si de suprafata

Compozitia apelor uzate determina, in mare masura, atat dimensiunile statiilor de epurare cat si calitatea apelor de suprafata(emisarii cei mai des folositi), care pot interveni la alegerea procedeului si a schemei de epurare.Compozitia apelor uzate si a celor de suprafata se stabileste prin analize de laborator care : determina cantitatea si starea materiilor de orice fel, continute in apa si, prezenta materiilor specifice apelor uzate ;ajuta la urmarirea procesului de descompunere a apelor uzate sau de suprafata ; stabileste prezenta si felul organismelor din apa , sin scopul cunoasterii stadiului epurarii, in diferite trepte ale statiiei de epurare.