Epurarea mecanică a apei

INTRODUCERE - ARGUMENT

Deşi apa este abundentă pe Pământ, deoarece aproape 97% din aceasta conţine sare nu este potrivită pentru consum uman sau pentru scopuri industriale. Din cele 3% rămase, două treimi sunt sub formă de gheaţă şi zăpadă şi doar 1% este apă dulce. Din apa dulce, aproximativ 98% este apă freatică şi 2% apă de suprafaţă. Astfel, din cantitatea totală de apă de pe Pământ, doar 0,02% este disponibilă în lacuri şi ape curgătoare. Din acest motiv, o resursă atât de limitată este foarte preţioasă şi impune conservarea sa.

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum.

Caracteristica resurselor de apă, prin care nu întreaga cantitate folosită în procesele de producţie se consumă efectiv, face ca o parte importantă să fie restituită în surse, cu parametrii calitativi deterioraţi, care la rândul lor reprezintă resurse de apă pentru utilizatării din aval.

Gospodărirea apelor uzate industriale în România este departe de a fi satisfăcătoare, impunând măsuri de reabilitare şi dezvoltare.

Problemele cauzate de apele uzate trebuie rezolvate printr-o strategie integrală de prevenire a poluării, bazată pe tehnologii moderne, nepoluante. Se impune folosirea pe scară largă a principiului prevenirii pentru controlul substanţelor poluante cu risc ridicat asupra sănătăţii umane.

Orice metodă de epurare a apelor uzate este o modalitate de combatere a poluării, prin două grupe mari de operaţii successive:

- Reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile conţinute în apele uzate,

- Prelucrarea substanţelor rezultate din prima operaţie, reprezentate prin nămoluri.

De aici reiese şi importanţa studierii aspectelor teoretice şi practice implicate de epurarea mecanică a apelor uzate.

CAPITOLUL 1

STAREA DE CALITATE A APELOR

Una dintre sarcinile prioritare ale actualei civilizaţii o reprezintă cunoaşterea şi protecţia calităţii apelor. Calitatea cursurilor de apă, a apelor stătătoare, maritime şi a celor subterane este o consecinţă a perturbării echilibrelor naturale de către om ca urmare a activităţilor desfăşurate de către acesta. În acest context, protecţia calitătii apelor presupune evaluarea impactului antropic şi gospodărirea judicioasă a resurselor de apă.

Reducerea impactului asupra receptorilor de apă uzată poate fi realizat numai prin reducerea cantităţilor de poluanţi eliberaţi în receptori odată cu reintegrarea apelor uzate în resursele naturale de apă. Operaţia este cunoscută sub termenul generic de epurare şi reprezintă un ansamblu concertat de procese fizico-chimice şi biologice menite să reducă conţinutul de poluanţi din masa de apa uzată.

Activitatea de epurare poate fi clasificată în funcţie de actorul procesului. Astfel, se distinge un fenomen natural de epurare al apelor (autoepurare) şi unul de epurare propriu-zisă, artificial.