Eroziunea Solului

CAPITOLUL 1. DATE DE STUDIU

1.1. Localizarea zonei luate in studiu

Din punct de vedere orohidrografic, zona luata in studiu pentru amenajare antierozional de 646.75 ha este situata in partea de N-V a Depresiunii Transilvaniei, in bazinul hidrografic al raului Crasna, afluent de ordinul I al raului Somes.

Administrativ, apartine judetului Salaj si este situat la cca 30 de km de orasul Zalau, pe teritoriul cadastral al comunei horoatul Crrasnei. Accesul se poate face pe soseaua care leaga orasul Zalau de Ciucea pana in dreptu localitatii Horoatul Crasnei, iar de acolo pe drumuri comunale.

1.2. Clima

Pentru caracterizarea conditiilor de clima ale perimetrului studiat au fost folosite datele statiunii meteorologice Zalau, oarecum si informatiile culese din teren.

Temperatura medie anuala inregistrata la Zalau este de 9.3 grade Celsius, luna cu temperatura medie ridicata este iulie cu 21.1 grade Celsius, iar luna cu temperatura medie cea mai scazuta este ianuarie cu -3.3 grade Celsius. Ingheturile si brumele tarzii de primavara sunt frecvente in luna martie si posibile in special pana in decada a III-a a lunii aprilie.

Brumele timpurii de toamna sunt rare si mai putin periculoase, aparand de obicei in a III-a decada a lunii septembrie, fiind mai frecvente incepand cu jumatatea a doua a lunii octombrie.

Indicele de ariditate de Martonne este de 36.92 anual, iar indicele lunar variaza intre 58.88 (ianuarie) si 21.11 (septembrie).

Cantitatea medie anuala de precipitatii este 705.3 mm, lunie cele mai bogate in precipitatii fiind: mai, iunie si iulie. Precipitatiile minime se inregistreaza in august si septembrie.

Teritoriul studiat este supus invaziei aerului umed din est, fiind adapostit de magurile Mesesului, impotriva invaziei aeruluirece din est, existand totusi o diferenta climatologica marcata intre partea muntoasa si restul teritoriului care are un microclimat mai dulce.

Regimul ploilor torentiale ete determinat in principal de valorile intensitatii acestora. Pentru diferite perioade de repetitie si durate, acestea sunt prezentate in fig.I, in conformitate cu STAS 9470/1975.

Regimul eolian se caracterizeaza prin dominarea vanturilor de vest si nord-vest, care aduc ploi bogate la inceputul verii.

Formula climatica dupa Kappen este c.f.b.x., semnificand un climat temperat continental, ploios, cu iierni relativ blande, cetoase si umede si veri racoroase, fiind influentat de masele de aer umed din vest.

1.3. Caracterizare Geomorfologica

Din punct de vedere geomorfologic, zona luata in studiu se afla in partea de N-V a Depresiunii Transilvaniei, tinutul "Dealurile Transilvaniei", fiind plasat la extremitatea sud-estica a acestuia.

Sub aspect geomorfologic teritoriul contact ce se caracterizeaza printr-un relief variat cu inaltimi de 250-800 de m, prezentand doua forme geomorfologice mai importante:

1. Lunci inguste;

2.Versanti cu diferite forme si inclinatii.

Luncile reprezinta un procent mic din suprafata totala a teritoriului studiat si ca relief sunt slab individualizate, ajungand uneori in unele locuri la inaltimi foarte mici, pana cand see contopesc cu albia raului. Aici se regasesc cele mai fertile terenuri. Pe aceste forme domina solurile aluviale in diferite stadii de humificare, unele dintre ele lacovistice, iar altele periodic inmlastinate.

Versantii cu diferite forme si incinatii ocupa suprafataa cea mai mare a teritoriului studiat. Se intalneste o variatie mare de grupe de pante, dela slab inclinate pana la foarte puternic inclinate, majoritatea versantilor incadrandu-se in grupele slab si moderat inclinate.

Versantii slab si moderat inclinati sunt in general drepti sau usor ondulati, in timp ce versantii puternic si foarte puternic inclinati prezinta diverse forme pozitive si negative de relief, care imprima acestor versanti un aspect de zona framantata.

Roca mama pe seama carora au evoluat solurile o constituie in ansamblu argilele, dar si nisipurile, pietrisurile, care se gasesc amestecate in diferite proportii, predominand mai ales ultimele doua, care au si generat o textura luto-nisipoasa a solurilor. Pe versanti mai unifori cu soluri pseudoredzinice, roca este reprezentata prin argile marnoase; pe dealurile dinspre Padurea Mezes roca mama este reprezentata prin pietrisuri si sisturi cristaline.

In teritoriu predomina rocile acide, bogate in cuart, care au generat soluri bogate in baze schimbabile cum sunt pseudoredzinele, la care procesul de podzolire este franat.

1.4. Consideratii geologice

Suprafata luata in studiu este situata in bazinul neogen al Silvaniei, ce inglobeaza urmatoarele formatiuni geologice: triasice, tortoniene, sarmatiene si antropogene.

Triasicul este reprezentat prin conglomerate cuartoase: gresei rosie, dlomit si calcat negru.

Tortonianul este reprezentat prin marne cenusii, gresii microconglomerate si calcare.

Sarmatianul este reprezentat prin marne nisipoase, gresii, microconglomerate si conglomerate.

Antropogenul este evidentiat prin prezenta argilelor si nisipurilor.

1.5. Caracterizarea hidrogeologica.

In scopul stabilirii corecte a solutiilor de amenajare complete hidroameliorativa a unui perimetru extins in care se incadreaza si zona luata in studio pentru proiectarea unor lucrari de regularizare a scurgerilor de pe versanti si de combatere a eroziunii solului, cercetarile hidrogeologice au fost dirijate pe doua directii:

- Cercetari hidrogeologice pe versanti (care detin ponderea) cu scopul delimitarii proceselor fizico-geologice si al stabilitatii cauzelor care le determina, precum si a masurilor pentru combaterea acestora;

- Cercetari hidrogeologice efectuatate in zona de lunca.

Cercetarile de pe versanti au constat in efectuarea unei cerecetari hidrogeologice pe planuri la scara de 1:5000 si interpretarea datelor furnizate pe forajele realizate.

In forajele de pe versanti, substratul de sol vegetal de 0,20- 0,40 m grosimea, apare o alternanta de argile, argile prafoase si argile nisipoase, precum si nisipuri.

Acviferul are din acesta cauza un caracter discontinuu, lenticular.

Zonele cu exces de umiditate sunt generate de argilele care impiedica drenarea apelor spre adancime, acestea infiltrandu-se prin reteaua de fisuri superficial la o adancime mica.

In zonele afectate de alunecari apare un nivel freatic discontinuu si sezonier, direct influentata de regimul de precipitatii din perioadele de ploi ambundente. In unele microdepresiuni de pe versanti se formeaza prin acumulare zone cu apa stagnata.

Cercetarile efectuate in zona de lunca (care are o extensie mica in zona) au stabilit existenta unui orizont acvifer cu adancimi cuprinse intre 0,0- 1,0 m. Acviferul este alimentat de apele de pe versanti si din precipitatii.