Etiopia - o luptă zilnică pentru apă curată

Apa sub multiplele ei forme, reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului geografic-atât pentru utilizarea directă de către om, cât şi pentru activitatea normală a biosferei-fiind, evident, idispensabilă supravieţuirii şi bunăstării oamenilor. Până la începutul secolului XX,cererea de apă, calitatea acesteia şi eficienţa utilizării ei păreau probleme de importanţă secundară. Însă, în a doua jumătate a secolului XX, apa dulce a devenit o materie primă critică. Specialiştii au apreciat că la sfârşitul secolului XX populaţia globului este între 6 şi 7 miliarde de locuitori, dintre care jumatate trăiesc în mediul urban şi astfel evident, nevoile vitale de apă vor fi pe măsura acestei populaţii. De aceea nu este de mirare că în ultimii ani s-a manifestat preocuparea de a aborda această problemă nu numai la nivel naţional, ci mai ales international. Cea mai importantă manifestare unde s-au dezbătut multiplele aspecte ale resurselor de apă ale omenirii a fost Conferinţa Naţiunilor Unite asupra resurselor de apă,care s-a ţinut la Mar del Plata(Argentina) între 14 si 25 martie 1977.

Terra dispune de un imens volum de apă.

Din suprafaţa planetei noastre, de 510 milioane km2, ceea ce reprezintă 70,8%, iar uscatul doar 149 milioane km2, adică 29,2%. Volumul total al apei existente pe Pământ este apreciat la 1 400 milioane km3,repartizat astfel:-volumul total de apă dulce este doar de 37,8 milioane km3 şi nu reprezintă decât 2,7% din cantitatea de apâ a globului. Pe lângă aceasta, trebuie remarcat şi faptul că doar 0,46% din volumul de apă dulce de pe glob poate fi utilizată direct;restul de 99,54% , se sustrage utilizării imediate de către oameni, deoarece este reprezentată de vaporii de apă din atmosfera(0,04%), gheţari şi calote glaciare(77,2%), apa lacurilor şi mlaştinilor(0,35%), apele subterane şi umiditatea solului(22,41%) şi în cursurile de apă(0,01%) ; ea reprezintă 0,30% din totalul apei dulci de pe glob.

În concluzie apa dulce – adică cea care e bună de băut – este o resursă indispensabilă pentru viaţa fiecărui om. Doar 3% din apa de pe Terra este potabilă, iar marea majoritate se află în gheţari sau la mare adăncime în pământ. Doar 0,3% din rezervele de apă ale Pământului pot fi utilizate pentru consum – respectiv apa din râuri, lacuri, pânză freatică de suprafaţă şi apa de ploaie colectată.

Mulţi ecologişti (nu doar cei extremişti) susţin că rezervele de apă potabilă se epuizează şi că riscăm să nu mai avem destulă în urmatoarele decenii. Scenarii catastrofice prevăd că peste câţiva zeci de ani vor fi războaie pentru apă, milioane de oameni vor muri de sete sau vor trăi în condiţii mizerabile.

Milioane de locuitori ai planetei se confruntă deja cu această problemă a lipsei apei. Situaţia se întâlneşte mai ales în Africa, iar Etiopia este una dintre ţările ce se confruntă zilnic cu această gravă problemă.

Etiopia este o țară localizată în partea de est a Africii, în zona numită Cornul Africii. Este mărginită la nord și nord-est de Eritreea, la est de Djibouti și Somalia, la sud de Kenya, iar la vest și sud-vest de Sudan. Cu o suprafață de 1.104.300 km², ocupă locul 27 în lume, respectiv cu o populație de 75.067.000, conform unei estimări din 2006, ocupă locul 16 în lume.

Țara ocupă un platou înalt în partea sa centrală, care variază în altitudine între 1.800 și 3.000 metri deasupra nivelului mării, atingând 4.533 m cu cel mai înalt vârf muntos al său. Ţara este în mare parte muntoasă, împărţită în două de Valea Marelui Rift, care se întinde spre nord-est spre Marea Roşie. Spre vest, podişurile au în medie 2.400 m înălţime cu vârfuri de peste 4.000. Râurile curg prin râpe adânci spre Sudan. Spre est munţii sunt mai josi, cu câmpii în est şi Podişul Ogaden arid în sud-est. Depresiunea Danakil coboară la -116 m.

Precipitaţiile cad în special între aprilie şi septembrie. Cantităţile totale depăşesc 100 cm în munţi, dar ating 200 cm în vest. Cantitatea de precipitaţii este mică şi instabilă în regiunile Danakil şi Ogaden

Etiopia este dotată cu o sumă substanţială de resurse de apă. Potenţialul de resurse de apă de suprafaţă este impresionant, dar puţin dezvoltate. Ţară posedă douăsprezece majore bazine hidrografice, care formează patru sisteme majore de drenaj:

-Bazinul Nilului (inclusiv Abbay sau Blue Nile, Baro-Akobo, Setit-Tekeze/Atbara, şi Mereb) acoperă 33% din ţară şi drenează părţile nordice şi centrale spre vest.

-Rift Valley (inclusiv Awash, Denakil, Omo-Gibe, Centrală şi de Lakes) acoperă 28% din ţară -Bazinul Shebelli-Juba (inclusiv Wabi-Shebelle şi Genale-Dawa) acoperă 33% din ţară şi canalele de scurgere sud-estul munţilor, spre Somalia şi Oceanul Indian

-Coasta de Nord-Est (inclusiv Ogaden şi Golful Aden bazine) acoperă 6% din ţară

Însă cele mai multe râuri din Etiopia sunt sezoniere, aproximativ 70% din total seacă în perioada iunie-august.