Evaluarea Ciclului de Viață al Produselor

Evaluarea ciclului de viaţă - ECV -, a fost numită "unealta managerială de mediu a anilor '90. ECV are potenţialul de a încorpora aspectele de calitate în procesul de luare a deciziilor. Ca un instrument de protecţie preventivă a mediului, asigură mijloacele obiectivităţii conflictului de mediu prezent printr-o analiză cantitativă si evaluarea consecinţelor asupra mediului, asociate cu produsele sau/si procesele.

În marketing, conceptul de ciclu de viata serveste in primul rand drept cadru de analiza pentru elaborarea unor strategii care sa fie adaptate diferitelor faze ale evolutiei vanzarilor produsului.

Managerii inteligenti care se preocupa de problemele de marketing ale firmei folosesc conceptul de ciclu de viata a produsului pentru a avea siguranta ca introducerea,modificarea,schimbarea sau uneori chiar scoaterea din fabricatie sunt dozate,intelese,analizate corect astfel incat sa elimine produsele neprofitabile si sa le mentina in fabricatie numai pe cele rentabile.

In cele ce urmeaza vom evidentia principalele trasaturi caracteristice ale fiecarei etape din ciclul de viata al produsului.

Introducerea pe piata sau lansarea produsului este faza de inceput a ciclului de viata a unui produs si corespunde cu prima aparitie a produsului pe piata cand vanzarile sunt scazute,veniturile initiale ale firmei sunt diminuate ca urmare a faptului ca se depun eforturi financiare sustinute pentru promovare si distributie.In aceasta etapa rata de esec pentru noile produse este foarte ridicata,ajungand intre 60%-90%.

In functie de preturile practicate,in actiunile inreprinse de firma pentru promovare,distingem patru strategii de lansare.

1.Prima strategie este caracterizata printr-un pret ridicat al produsului dublata de o intensa actiune de promovare justificata de faptul ca o mare parte din piata potentiala nu cunoaste inca existenta produsului iar cei care nu-l cunosc sunt doritori sa-l achizitioneze,platind chiar un pret ridicat.Pe de alta parte,firma este confruntata cu o concurenta potentiala si in aceste conditii va trebui sa creeze preferinta ptr marca sa.

2.A doua strategie este cea de "luare progresiva" a "caimacului pietei". Aceasta strategie este motivata in urmatoarele situatii:

-cand marimea pietei este relativ limitata;

-cand existenta produsului este cunoscuta;

-cei care doresc sa achizitioneze produsul sunt dispusi sa plateasca un pret mai ridicat;

-amenintarile din partea concurentei sunt slabe;

3.A treia strategie are in vedere penetrarea masiva.Aceasta se explica daca:

-piata este vasta;

-produsul nu este cunoscut;

-cumparatorii sunt in general sensibili la pret;

-exista o puternica concurenta potentiala;

-costul unitar de productie al firmei descreste puternic pe masura cresterii volumului de productie si a experientei in activitatea de productie;

4.A patra strategie vizeaza penetrarea progresiva.Se justifica daca:

-produsul este cunoscut;

-piata este vasta;

-cumparatorii sunt sensibili la pret;

-exista o anumita concurenta potentiala.

ECV, este o metodă prin care intervenţiile din mediu, legate de produs/proces, pot fi analizate si evaluate cantitativ. Primele studii constau dintr-un inventar al consumului de energie şi al emisiilor în atmosferă, apă sau sol. Acestea, au constituit punctul de plecare al ECV. Necesitatea de a depăsi stadiul inventarierii si a adăuga o evaluare a impactului necesităţilor de resurse si consecinţele asupra mediului, au dat o deosebită importanţă activităţii de cercetare, în acest domeniu.

ECV are un potenţial valoros de aplicare ca unealtă ce încorporează aspectele calităţii mediului în procesul de luare a deciziilor.

2. Definiţii

Analiza ciclului de viaţă al produselor, reprezintă un studiu, detaliat asupra cerinţelor de energie, materiale brute si activităţi de generare a deseurilor în timpul ciclului lor de viaţă.

Se includ sursele de materiale brute, manufacturarea/procesarea, distribuirea, utilizarea, reutilizarea, mentenanţa si dispunerea după consum.Sistemul studiat, este integrat într-o analiză intrare-iesire în care utilizarea materialelor, generarea deseurilor si a fluxurilor de energie sunt cuantificate. Pe baza aceastei inventarieri, trebuie făcută o comparaţie finală între alternative, identificând oportunităţile de a reduce cerinţele de energie, utilizare a materialelor, emisii în apă sau aer, generarea de deseuri solide si conservarea resurselor materiale (Procter & Gamble, 1990).

ECV, este un proces obiectiv de evaluare a „îmbătrânirii” mediului, asociată cu un produs, proces sau activitate, prin identificarea şi cuantificarea energiei, a materialelor utilizate si a deseurilor eliberate în mediul ambiant, de evaluare a impactului utilizării acestor energii şi materiale si a emisiilor în mediu, evaluarea si implementarea oportunităţilor de îmbunătăţire a efectelor asupra mediului. Evaluarea include întreg ciclul de viaţă al produsului, procesului sau activităţii, inclusiv extracţia si procesarea materialelor brute, fabricarea, transportul şi distribuţia, utilizarea/reutilizarea/mentenanţa, reciclarea si dispunerea finală (SETAC, 1990).

3. Tipuri de ECV

Familia de standarde ISO 14000, înglobează două standarde special destinate ECV, respectiv ISO 14040 - privind cadrul general şi principiile ECV si ISO 14041 - privind scopul, sfera de cuprindere si analiza inventarului necesar ECV, precum si o serie de alte iniţiative aflate în diverse stadii de evoluţie (Cristina Ionescu, 2004).

ECV se poate efectua la diferite niveluri, care se referă practic la sfera de cuprindere sau la domeniul evaluării, complexitatea sa variind în funcţie de gradul de detaliu si de natura datelor utilizate în studiu.

Principalele tipuri de ECV sunt:

1. Examinarea ciclului de viaţă;

2. ECV rapide sau direcţionate;

3. ECV complete;

4. ECV cu sferă de cuprindere amplă.