Factorii geografici care influentraza dezvoltarea ecosistemul

Factorii geograficii este un sistem specific Terrei, rezultat din combinarea şi interacţiuneatuturor componentelor proprii Pământului (litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, inclusivomul şi activităţile sale).

Pe parcursul evoluţiei geologice a Pământului, între componentele mediului geografic s-au stabilit multiple relaţii de ordin cauzal, temporal, dinamic, spaţial etc., relaţii care au generat procese fizice, chimice, mecanice, biotice, antropice, având ca rezultat formarea diferitelor tipuri de relief, de soluri, de comunităţi şi formaţiuni vegetale. Pe spaţii extinse s-au individualizat diverse complexe naturale şi antropizate. Astfel, la scară planetară s-a formatmediul geografic global, care constituie un înveliş specific, numit învelişul geografic, unic înfelul său în Sistemul Solar. Cu 3,5 miliarde de ani în urmă, în acest înveliş a apărut viaţa, mai întâi în apă şi apoi pe uscat, după care s-au format solurile, iar în ultimii 2,5-3 milioane de ania apărut omul şi s-a dezvoltat societatea umană.

Factorul geografic este constituit din trei grupuri de componente:

componente primare:

- abiotice (rocile, relieful, aerul, apa), care sunt cuprinse în cele treigeosfere (litosfera, atmosfera, hidrosfera);componente deriv te

- biotice (plantele şi lumea animală), care s-au dezvoltat în bazacomponentelor primare, transformându-le în timp. La aceste componente se adaugă şi solurile,la a căror formare au participat atât componentele primare, cât şi cele derivate;component

-antropice care s-au format după apariţia omului, preponderent în ultimelesecole, ca urmare a activităţii umane din domeniul industriei, agriculturii, transporturilor etc.În cadrul mediului geografic global s-au individualizat medii la nivelul componentelor, cu întinderi şi dimensiuni diferite (medii oceanice, continentale, marine, montane, lacustre, fluviale, biotice, antropice etc.). Fiecare dintre aceste medii include un ansamblu de componente şi relaţii specifice cadrului intern al sistemului, realizând un schimb de substanţeşi de energie cu elementele din mediile vecine. Fluxurile de energie şi de materie între diferitetipuri de medii determină integritatea mediului geografic global.

Până la apariţia omului exista doar mediul natural, care întrunea componentele abiotice şi cele biotice cu tot ansamblul lor de relaţii. Pe parcursul istoriei geologice a Pământului mediulnatural a evoluat, dar, odată cu dezvoltarea societăţii umane, îndeosebi în ultimele secole, acest mediu a devenit tot mai restrâns dimensional. În prezent doar suprafeţele acoperite de mariighețari continentali, etajele alpine din munţii înalţi, părţile interne ale deserturilor, pădurile ecuatoriale virgine, mediul abisal al Oceanului Planetar mai pot fi considerate medii naturale în care influenţa omului este limitată.

Factorii geografici sunt cei care diversifica regional sizuaţiile impuse de circulaţia generala a meselor de aer.Actiunea lor poate fi urmarit atat de spatii foarte intinse,cat sip e spatii restranse.Influenta lor determina modificari regionale ,in pus sau in minus,ale valorilor elementelor meteorologice in raport cu cele care sunt specific zonei climatic in care se afla acea unitate naturala.[2]

Initial, Bizantul a fost un oras grec situat pe malul european al Bosforului, stramtoare ce separa Asia Mica (astazi Turcia) de Europa. Intelegand importanta acestei asezari inconjurate de apa din trei parti, imparatul Constantin a repus bazele acestui oras in 330 d.Hr. Numit Constantinopol, dupa numele imparatului, orasul a devenit "noua Roma", de unde era guvernata jumatatea de est a Imperiului. Spre deosebire de vest, aceasta regiune mai avea resurse si bogatii considerabile, inclusiv orase importante; toate acestea i-au dat posibilitatea sa faca fata cu succes perioadelor grele care au urmat, culminand in 476 cu caderea imparatului roman. Apogeul suprafetei a fost in (secolul al VI-lea) 4.500.000 km² (1.737.460 mile pătrate)[1]

Factorii geografici joacă un rol important în caracterizarea biotopului unui ecosistem. Influenţa lor asupra oreganismelor dintr-un ecosistem este indirectă, prin imprimarea unor trăsături particulare ale altor factor ecologici (lumină, temperatură, umiditate etc.).

Poziţia geografică pe glob (latitudinea şi longitudinea) a unui ecosistem va indica integrarea acestuia într-o anumită zonă climatică, deci cu anumite caracteristici ale factorilor ecologici.

Altitudinea reprezintă un factor ecologic important în distribuţia organismelor în diverse ecosisteme din aceeaşi zonă climatică. Cu creşterea altitudinii scade atât temperatura, cât şi presiunea atmosferică, iar vântul,luminozitatea şi umiditatea se intensifică. In consecinţă, biocenozele se etajează avînd o structură diferită la diverse înălţimi.In regiunile de şes, în condiţiile naturale din ţara noastră, se instalează

o vegetaţie de pajişti şi tufişuri xerofite, în timp ce în zonele montane şi colinare se instalează o vegetaţie preponderent lemnoasă, caracterizată prin păduri de foioase şi conifere.

Dacă ne referim la mamifere, la altitudine înaltă creşte numărul hematiilor şi se intensifică respiraţia.

Expoziţia geografică, influenţează de asemenea viaţa din cuprinsul unui ecosistem.

In raport cu expoziţia geografică, factorii care se modifică cel mai mult sunt factorii mecanici (curenţii aerieni) şi toţi aceştia, în corelaţie cu alţi factori ecologici, determină modificări în cadrul populaţiilor şi biocenozelor.

Morfologia unui ecosistem contribuie substanţial la creşterea sau eliminarea diversităţii specifice. Astfel, o insulă cu ţărmurile sinuoase şi cu numeroase golfuri va prezenta o diversitate specifică mult ma i mare decât o insulă de aceleaşi dimensiuni, dar cu ţărmurile aproape circulare.[4]

Factorii geografici. Poziţia matematică pe glob şi geografică în cadrul Europei şi a României îşi lasă amprenta asupra manifestărilor contradictorii adeseori a factorilor radiativi şi mai ales a celor dinamici. La acestea se adaugă varietatea reliefului (altitudinală – fig. 5, de orientare, expoziţie, fragmentare etc.), a hidrografiei, a învelişului bio-pedo-geografic, umanizarea intensă, profilul agrar-industrial al economiei.

Care conduc la o fragmentare accentuată a fondului funciar şi, în consecinţă la o mozaicare a caracteristicilor suprafeţei active. Apar astfel particularităţi topoclimatice şi microclimatice locale.