Fosa Septică Îmbunătățită

Fosele septice sunt rezervoare etanșe subterane, în care se colecteazǎ apele menajere produse în gospodǎrii, eliminǎ în bunǎ mǎsurǎ materiile poluante concentrate în apele uzate și asigurǎ reținerea materiilor solide și a deșeurilor plutitoare.

În unele cazuri, fosa septicǎ poate reprezenta o alternativǎ economicǎ de asanare a retelelor de apǎ dintr-o zonǎ lipsitǎ de un sistem central de epurare a apelor uzate menajere. Aceste sisteme, mai mult individuale, de tratare a apelor uzate menajere, au capacitǎți limitate, in privința volumului de epurare.

Apele tratate se deverseazǎ in sol prin intermediul unei rețele de drenaj, compusǎ din tuburi găurite, așezate peste un pat de pietriș sub cota de îngheț a solului (80cm). Spațiul din jurul tuburilor trebuie umplut cu piatrǎ spartǎ.

Fosele septice pot folosi substanțe numite "bioactivatori", care sunt derivați ai sodei caustice al căror rol este să dizolve materiile grosiere, astfel încât acestea să fie antrenate de apa și să ajungă în câmpul de drenaj.

In funcție de consumul de apa specific fiecărei locuințe, fosele septice sunt proiectate și dimensionate pentru o perioadade vidanjare cuprinsă între 1 si 3 ani. În determinarea volumului spațiului pentru depunerea nămolului se ține seama de indesarea naturală a depunerilor în timp ce ele se găsesc în rezervor, prin micsorarea umidității de la 95% la 90%, fapt care reduce volumul depunerilor la jumătate. In urma fermentației, volumul sedimentelor organice se micșoreaza cu 25-30%, ceea ce reduce suplimentar volumul depunerilor. Acest lucru este luat în seamă prin introducerea în calcule a unui coeficient 0,7.

Cantitatea de depuneri proaspete, care se formeaza în rezervorul de putrezire, se ia egală cu 0,7 litri/pers,zi, la umiditatea depunerilor de 95%.

Plecând de la aceste date initiale, în perioada dintre două vidanjări succesive ale spațiului pentru depunerile de nămol, volumul acestora este de 89 litri/loc/an. Volumul total al trapei de nămol al unei fose septice este de 500 litri adică vidanjarea poate avea loc odată la 16 luni, în condițiile unei incărcări corespunzătoare standardului. Deoacere, în general, standardul este supradimensionat, se poate ajunge la o perioadă între vidanjări de 24 luni.

Conducta dintre casă și fosa septică trebuie să fie de peste 1%. În conductele cu diametre mari, viteza de scurgere a apelor uzate nu atinge viteza de autocuraățire și materialele solide rămân pe conductă și, în timp, se întăresc ducând la înfundarea conductei.

Fosele septice nu îngheață iarna, deoarece în interiorul fosei are loc un process biologic de fermentare în urma cǎruia se degajǎ cǎldurǎ.

Apa menajeră este rezultatul folosirii apei potabile (în foarte puține cazuri și a apei pluviale ) pentru activitățile casnice. Apele provenite de la bucătărie, duș, toaletă conțin materii solide în suspensie de natură minerală și organică, în special compuși ai azotului și fosforului

Fig 1. Elemente componente fosa septică

Aceste fose septice au trei etape de purificare a apelor uzate :

- Separarea sedimentelor grele

- Sedimentarea

- Digestie (fermentare) sub acțiunea bacteriilor anaerobe

Descrierea procesului de funcționare

Apele uzate intra prin orificiul de intrare (I) în bazinul de decantare (D) unde, sub acțiunea bacteriilor anaerobe și pe baza legilor fizicii de separare gravimetrica lichid-lichid, lichid-solid, are loc descompunerea și separarea materiilor ușoare și a celor sedimentabile. În urma acestui proces are loc separarea grăsimilor prin flotație (acestea fiind mai ușoare decat apa se ridică la suprafață formând un strat de spuma) și se formează nămolul poluant care se depune prin fanta de evacuare (F) în zona de sedimentare (S), unde are loc și procesul de fermentație anaeroba a nămolului sedimentat (acesta prin mineralizare iși reduce considerabil volumul) precum și procesul de degradare anaerobă a substanței organice cu ajutorul bacteriilor prezente în apa uzată. Acest nămol se îndepartează dupa o perioadă de timp, prin vidanjare. Apele parțial tratate rezultate se evacuează pe principiul vaselor comunicante prin orificiul de evacuare (E), in puțuri absorbante sau drenuri subterane, de unde vor fi preluate de vasele capilare ale solului care vor acționa în continuare ca un filtru biologic.